1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

2 ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

4 Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

5 Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

6 Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

7 atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

8 Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

9 Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

10 cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

11 cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

12 De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

13 ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

14 Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

15 Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

16 Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

17 Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

19 Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?

20 Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

21 Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

22 Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

23 pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

24 Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

26 pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

27 pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

28 Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

29 Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

30 ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

31 Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

33 Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

34 Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

35 Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`

36 Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

37 Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

38 pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

39 Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

40 cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

41 Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

1 Da antwortete der HERR dem Hiob aus dem Gewittersturm und sprach:

2 Wer verfinstert da Gottes Rat mit seinen unverständigen Reden?

3 Gürte doch deine Lenden wie ein Mann! Ich will dich fragen, lehre mich!

4 Wo warst du, als ich den Grund der Erde legte? Sage an, wenn du es weißt!

5 Wer hat ihre Maße bestimmt? Weißt du das? Oder wer hat die Meßschnur über sie ausgespannt?

6 Worauf wurden ihre Grundpfeiler gestellt, oder wer hat ihren Eckstein gelegt,

7 als die Morgensterne miteinander jauchzten und alle Söhne Gottes jubelten?

8 Wer hat das Meer mit Dämmen umgeben, als es hervorbrach wie aus Mutterleib,

9 da ich es in Wolken kleidete und es in dicke Nebel, wie in Windeln band;

10 da ich ihm seine Grenze zog und ihm Damm und Riegel gab und zu ihm sprach:

11 »Bis hierher sollst du kommen und nicht weiter, hier soll sich legen deiner Wellen Stolz!«?

12 Hast du zu deiner Zeit den Sonnenaufgang angeordnet und dem Morgenrot seinen Platz angewiesen,

13 daß es die Enden der Erde ergreife, damit die Frevler von ihr abgeschüttelt werden?

14 Sie wandelt sich wie Ton unter dem Siegel und alles steht da wie ein Pracht- Gewand;

15 den Gottlosen wird ihr Licht entzogen und der Frevler Arm zerbricht.

16 Bist du auch bis zu den Meeresquellen gekommen, oder hast du die Meerestiefe ausgeforscht?

17 Sind dir die Tore des Todes geöffnet worden, oder hast du die Tore des Todesschattens gesehen?

18 Hast du die Breiten der Erde überschaut? Weißt du das alles, so sage es mir!

19 Welches ist der Weg zu den Wohnungen des Lichts, und wo hat die Finsternis ihren Ort,

20 daß du bis zu ihrer Grenze gelangen und den Pfad zu ihrem Hause finden könntest?

21 Du weißt es, denn zu der Zeit warst du geboren, und die Zahl deiner Tage ist groß!

22 Bist du auch bis zu den Vorratskammern des Schnees gekommen, und hast du die Speicher des Hagels gesehen,

23 die ich aufbehalten habe für die Zeit der Not, für den Tag des Krieges und des Streits?

24 Auf welche Weise verteilt sich das Licht, und wie verbreitet sich der Ostwind über die Erde?

25 Wer hat dem Regenstrom sein Bett gegraben und dem Donnerstrahl einen Weg gebahnt,

26 damit es regne auf unbewohntes Land, auf die Wüste, wo kein Mensch ist,

27 um zu sättigen die Einöde und Wildnis, damit das junge Grün gedeihen kann?

28 Hat der Regen auch einen Vater, und wer hat die Tropfen des Taues erzeugt?

29 Aus wessen Leibe ist das Eis hervorgegangen, und wer hat des Himmels Reif geboren?

30 Wie zu Stein erstarren die Gewässer, und der Wasserspiegel schließt sich fest zusammen.

31 Hast du die Bande des Siebengestirns geknüpft, oder kannst du die Fesseln des Orion lösen?

32 Kannst du die Zeichen des Tierkreises zu ihrer Zeit herausführen, und leitest du den Großen Bären samt seinen Jungen?

33 Kennst du die Gesetze des Himmels, oder bestimmst du seine Herrschaft über die Erde?

34 Kannst du deine Stimme zu den Wolken erheben und befehlen, daß dich Regengüsse bedecken?

35 Kannst du Blitze entsenden, daß sie hinfahren und zu dir sagen: Siehe, hier sind wir?

36 Wer hat Weisheit in die Nieren gelegt, oder wer hat dem Herzen Verstand verliehen?

37 Wer zählt die Wolken mit Weisheit, und wer schüttet die Schläuche des Himmels aus,

38 daß der Staub zu Klumpen wird und die Schollen aneinander kleben?

39 Jagst du der Löwin ihre Beute und stillst die Begierde der jungen Löwen,

40 wenn sie in ihren Höhlen kauern, im Dickicht auf der Lauer liegen?

41 Wer bereitet den Raben ihre Speise, wenn ihre Jungen zu Gott schreien und aus Mangel an Nahrung herumflattern?