Lucas 2 - Bíblia Online

În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. 
Înscrierea aceasta s'a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Ăuirinius. 
Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. 
Iosif s'a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, -pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, - 
să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 
Pe cînd erau ei acolo, s'a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria. 
Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L -a înfăşat în scutece şi L -a culcat într'o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei. 
În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. 
Şi iată că un înger al Domnului s'a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s'au înfricoşat foarte tare. 
Dar îngerul le -a zis: ,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: 
astăzi în cetatea lui David, vi s'a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul. 
Iată semnul, după care -L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într'o iesle.`` 
Şi deodată, împreună cu îngerul s'a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd: 
,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.`` 
După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: ,,Haidem să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s'a spus şi ce ne -a făcut cunoscut Domnul.`` 
S'au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle. 
După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. 
Toţi ceice i-au auzit, s'au mirat de cele ce le spuneau păstorii. 
Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei. 
Şi păstorii s'au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi cari erau întocmai cum li se spusese. 
Cînd a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pîntece. 
Şi, cînd s'au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să -L înfăţişeze înaintea Domnului, - 
după cum este scris în Legea Domnului: ,,Orice întîi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului``, 
şi ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. 
Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el. 
Duhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. 
El a venit în Templu, mînat de Duhul. Şi, cînd au adus părinţii înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, 
Simeon L -a luat în braţe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, şi a zis: 
,,Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău. 
Căci au văzutochii mei mîntuirea Ta, 
pe care ai pregătit -o să fie, înaintea tuturor popoarelor, 
lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.`` 
Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile cari se spuneau despre El. 
Simeon i -a binecuvîntat, şi a zis Mariei, mama Lui: ,,Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire. 
Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.`` 
Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. 
Rămasă văduvă, şi fiind în vîrstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. 
A venit şi ea în acelaş ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mîntuirea Ierusalimului. 
După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s'au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret. 
Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El. 
Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştelor. 
Cînd a fost El de doisprezece ani, s'au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. 
Apoi, dupăce au trecut zilele praznicului, pe cînd se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n'au băgat de seamă lucrul acesta. 
Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. 
Dar nu L-au găsit, şi s'au întors la Ierusalim să -L caute. 
După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu -i şi punîndu-le întrebări. 
Toţi cari -L auzeau, rămîneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui. 
Cînd L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I -a zis: ,,Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.`` 
El le -a zis: ,,Dece M'aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?`` 
Dar ei n'au înţeles spusele Lui. 
Apoi S'a pogorît împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei. 
Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. 

Es begab sich aber in jenen Tagen, daß ein Befehl ausging vom Kaiser Augustus, daß alle Welt sich sollte schätzen lassen. 
Diese Schatzung war die erste und geschah, als Kyrenius Landpfleger in Syrien war. 
Und es zogen alle aus, um sich schätzen zu lassen, ein jeder in seine Stadt. 
Es ging aber auch Joseph von Galiläa, aus der Stadt Nazareth, hinauf nach Judäa in die Stadt Davids, welche Bethlehem heißt, weil er aus dem Hause und Geschlechte Davids war, 
um sich schätzen zu lassen mit Maria, seiner Verlobten, die schwanger war. 
Es begab sich aber, während sie daselbst waren, da erfüllten sich die Tage, daß sie gebären sollte. 
Und sie gebar ihren Sohn, den Erstgeborenen, und wickelte ihn in Windeln und legte ihn in eine Krippe, weil für sie kein Raum war in der Herberge. 
Und es waren Hirten in derselben Gegend auf dem Felde, die bewachten des Nachts ihre Herde. 
Und siehe, ein Engel des Herrn trat zu ihnen, und die Klarheit des Herrn umleuchtete sie; und sie fürchteten sich sehr. 
Und der Engel sprach zu ihnen: Fürchtet euch nicht! Denn siehe, ich verkündige euch große Freude, die dem ganzen Volk widerfahren soll. 
Denn euch ist heute ein Retter geboren, welcher ist Christus, der Herr, in der Stadt Davids. 
Und das sei für euch das Zeichen: Ihr werdet ein Kindlein finden, in Windeln gewickelt und in einer Krippe liegend. 
Und plötzlich war bei dem Engel die Menge der himmlischen Heerscharen, die lobten Gott und sprachen: 
Ehre sei Gott in der Höhe und Friede auf Erden, an den Menschen ein Wohlgefallen! 
Und es begab sich, als die Engel von ihnen gen Himmel fuhren, sprachen die Hirten zueinander: Laßt uns doch bis nach Bethlehem gehen und die Sache sehen, die da geschehen ist, die der Herr uns kundgetan hat! 
Und sie gingen eilends und fanden Maria und Joseph, dazu das Kindlein in der Krippe liegend. 
Nachdem sie es aber gesehen hatten, machten sie das Wort kund, das ihnen von diesem Kinde gesagt worden war. 
Und alle, die es hörten, verwunderten sich über das, was ihnen von den Hirten gesagt wurde. 
Maria aber behielt alle diese Worte und überlegte sie in ihrem Herzen. 
Und die Hirten kehrten wieder um, priesen und lobten Gott für alles, was sie gehört und gesehen hatten, so wie es ihnen gesagt worden war. 
Und als acht Tage vollendet waren, da man das Kind beschneiden mußte, wurde ihm der Name Jesus gegeben, den der Engel genannt hatte, ehe er im Mutterleibe empfangen worden war. 
Und als die Tage ihrer Reinigung nach dem Gesetze Moses vollendet waren, brachten sie ihn nach Jerusalem, um ihn dem Herrn darzustellen, 
wie im Gesetze des Herrn geschrieben steht: »Alle männliche Erstgeburt soll dem Herrn geheiligt heißen«, 
und um ein Opfer darzubringen, wie im Gesetze des Herrn geboten ist, ein Paar Turteltauben oder zwei junge Tauben. 
Und siehe, es war ein Mensch zu Jerusalem, namens Simeon; und dieser Mensch war gerecht und gottesfürchtig und wartete auf den Trost Israels; und heiliger Geist war auf ihm. 
Und er hatte vom heiligen Geist die Zusage empfangen, daß er den Tod nicht sehen werde, bevor er den Gesalbten des Herrn gesehen. 
Und er kam auf Antrieb des Geistes in den Tempel. Und als die Eltern das Kindlein Jesus hineinbrachten, um mit ihm zu verfahren nach der Sitte des Gesetzes, 
da nahm er es auf seine Arme, lobte Gott und sprach: 
Nun, Herr, entlässest du deinen Diener in Frieden nach deinem Wort! 
Denn meine Augen haben dein Heil gesehen, 
welches du angesichts aller Völker bereitet hast, 
ein Licht zur Erleuchtung der Heiden und zur Verherrlichung deines Volkes Israel! 
Und sein Vater und seine Mutter verwunderten sich über das, was von ihm gesagt wurde. 
Und Simeon segnete sie und sprach zu Maria, seiner Mutter: Siehe, dieser ist gesetzt zum Fall und zum Auferstehen vieler in Israel und zu einem Zeichen, dem widersprochen wird 
und dir selbst wird ein Schwert durch die Seele dringen, auf daß aus vielen Herzen die Gedanken offenbar werden. 
Und es war eine Prophetin Hanna, eine Tochter Phanuels, aus dem Stamm Asser, die war hochbetagt, nachdem sie mit ihrem Manne sieben Jahre gelebt hatte nach ihrer Jungfrauschaft; 
und sie war eine Witwe von vierundachtzig Jahren; die wich nicht vom Tempel, sondern diente Gott mit Fasten und Beten Tag und Nacht. 
Auch diese trat zu derselben Stunde hinzu und pries Gott und redete von ihm zu allen, die auf Jerusalems Erlösung warteten. 
Und nachdem sie alles vollbracht hatten nach dem Gesetze des Herrn, kehrten sie zurück nach Galiläa, in ihre Stadt Nazareth. 
Das Kindlein aber wuchs und ward stark, erfüllt mit Weisheit, und Gottes Gnade war auf ihm. 
Und seine Eltern reisten jährlich am Passahfest nach Jerusalem. 
Und als er zwölf Jahre alt war, gingen sie nach Gewohnheit des Festes hinauf. 
Und als sie die Tage vollendet hatten und wieder heimkehrten, blieb der Knabe Jesus in Jerusalem; und seine Eltern wußten es nicht. 
Da sie aber meinten, er wäre unter den Gefährten, zogen sie eine Tagereise weit und suchten ihn unter den Verwandten und Bekannten. 
Und da sie ihn nicht fanden, kehrten sie wieder nach Jerusalem zurück und suchten ihn. 
Und es begab sich, nach drei Tagen fanden sie ihn im Tempel sitzend mitten unter den Lehrern, wie er ihnen zuhörte und sie fragte. 
Es erstaunten aber alle, die ihn hörten, über seinen Verstand und seine Antworten. 
Und als sie ihn sahen, entsetzten sie sich; und seine Mutter sprach zu ihm: Kind, warum hast du uns das getan? Siehe, dein Vater und ich haben dich mit Schmerzen gesucht. 
Und er sprach zu ihnen: Was habt ihr mich gesucht? Wußtet ihr nicht, daß ich sein muß in dem, was meines Vaters ist? 
Und sie verstanden das Wort nicht, das er zu ihnen sagte. 
Und er ging mit ihnen hinab und kam gen Nazareth und war ihnen untertan. Und seine Mutter behielt alle diese Worte in ihrem Herzen. 
Und Jesus nahm zu an Weisheit, Alter und Gnade bei Gott und den Menschen. 

Lucas 3

Veja também

10 versículos sobre como tratar a família segundo a Bíblia

Explicando o Livro de Gênesis