1 (Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
2 Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.
3 N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.
4 Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.
5 Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.
6 Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.
7 Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
8 Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.
9 Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.
10 Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.
11 Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.
12 Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.
13 Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.
14 Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
15 Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
16 Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``
17 Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
18 Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.
19 Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.
20 Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.
21 Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!
1 Ein Psalm Davids. Zum Gedächtnis.
2 HERR, strafe mich nicht in deinem Zorn, züchtige mich nicht in deinem Grimm;
3 denn deine Pfeile haben mich getroffen, und deine Hand liegt schwer auf mir.
4 Es ist nichts Unversehrtes an meinem Fleisch vor deinem Zorn, kein Friede in meinen Gebeinen wegen meiner Sünde.
5 Denn meine Schulden gehen über mein Haupt; wie eine schwere Last sind sie mir zu schwer geworden.
6 Meine Wunden stinken und eitern von meiner Torheit.
7 Ich bin tief gebeugt und niedergedrückt; ich gehe traurig einher den ganzen Tag;
8 denn meine Lenden sind ganz entzündet, und es ist nichts Gesundes an meinem Fleisch.
9 Ich bin ganz kraftlos und zermalmt; ich heule vor Unruhe meines Herzens.
10 O Herr, mein ganzes Verlangen sei dir vorgelegt, und mein Seufzen sei dir nicht verborgen!
11 Mein Herz pocht heftig, meine Kraft hat mich verlassen, und das Licht meiner Augen ist nicht bei mir.
12 Meine Lieben und Freunde treten beiseite wegen meiner Plage, und meine Nächsten stehen von ferne;
13 die aber, welche mir nach dem Leben trachten, legen mir Schlingen, und die mein Unglück suchen, besprechen meinen Untergang und ersinnen Lügen den ganzen Tag.
14 Ich aber bin wie ein Tauber und höre nichts, und wie ein Stummer, der seinen Mund nicht auftut.
15 Und ich bin wie einer, der nichts hört, und in dessen Mund kein Widerspruch ist.
16 Denn auf dich, HERR, hoffe ich; du wirst antworten, Herr, mein Gott!
17 Denn wenn ich redete, wie würden sie sich über mich freuen! Wenn mein Fuß ins Wanken geriete, wie würden sie frohlocken über mich!
18 Denn ich bin nahe daran zu fallen, und mein Schmerz ist immerdar vor mir.
19 Denn ich bekenne meine Schuld und bin bekümmert wegen meiner Sünde.
20 Aber die mich grundlos befeinden, sind mächtig, und derer, die mich unter falschem Vorwand hassen, sind viele.
21 Die mir Gutes mit Bösem vergelten, sind mir feind, weil ich dem Guten nachjage.
22 Verlaß mich nicht, o HERR! Mein Gott, sei nicht fern von mir!
23 Eile mir zu helfen, o Herr, mein Heil!