1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

2 Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

3 Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

4 Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

5 El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

6 ,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

7 Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

9 Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

10 Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

11 Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

12 Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

13 O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

14 Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

15 ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

16 L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.

1 Dem Vorsänger. Auf der Gittit. Von Asaph.

2 Jubelt Gott, der unsre Stärke ist, jauchzet dem Gott Jakobs!

3 Stimmt ein Lied an und nehmt die Pauke zur Hand, die liebliche Harfe mit dem Psalter!

4 Blaset am Neumond die Posaune, am Vollmond, unserm festlichen Tag!

5 Denn das ist Israels Pflicht; der Gott Jakobs hat ein Anrecht darauf.

6 Er verordnete es zum Zeugnis in Joseph, als er auszog wider Ägypten.

7 Eine Sprache, die ich nicht kannte, hörte ich: »Ich habe die Last von seiner Schulter genommen, seine Hände sind des Tragkorbes los geworden.

8 Da du mich anriefst in der Not, errettete ich dich; ich antwortete dir mit geheimnisvoller Donnerstimme und prüfte dich am Haderwasser. (Pause.)

9 Höre, mein Volk, ich will dich ermahnen; Israel, wenn du mir doch Gehör schenken wolltest!

10 Kein fremder Gott soll unter dir sein, und einen unbekannten Gott bete nicht an!

11 Ich bin der HERR, dein Gott, der dich aus Ägyptenland heraufgeführt hat. Tue deinen Mund weit auf, so will ich ihn füllen!

12 Aber mein Volk hat meiner Stimme nicht gehorcht, und Israel wollte nichts von mir.

13 Da überließ ich sie der Verstocktheit ihres Herzens, daß sie wandelten nach ihrem eigenen Rat.

14 Wollte mein Volk mir gehorchen und Israel in meinen Wegen wandeln,

15 wie leicht könnte ich ihre Feinde demütigen und meine Hand gegen ihre Widersacher wenden!

16 Die den HERRN hassen, müßten ihm schmeicheln; ihre Zeit aber würde ewiglich währen!

17 Und er würde sie mit dem besten Weizen speisen und mit Honig aus dem Felsen sättigen!«