1 Împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul.

2 Iată căpeteniile pe cari le avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Ţadoc,

3 Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau logofeţi; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor;

4 Benala, fiul lui Iehoiada, era peste oştire; Ţadoc şi Abiatar erau preoţi.

5 Azaria, fiul lui Natan, era mai mare peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan era slujbaş de stat, cirac al împăratului;

6 Ahişar era mai mare peste casa împăratului; şi Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste dări.

7 Solomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului şi a casei lui, fiecare timp de o lună din an.

8 Iată-le numele: Fiul lui Hur, în muntele lui Efraim.

9 Fiul lui Decher, la Macaţ, la Saalbim, la Bet-Şemeş, la Elon şi la Bet-Hanan.

10 Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco şi toată ţara Hefer.

11 Fiul lui Abinadab avea tot ţinutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui.

12 Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac şi Meghido, şi tot Bet-Şeanul de lîngă Ţartan subt Izreel, dela Bet-Şean pînă la Abel-Mehola, pînă dincolo de Iocmeam.

13 Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea tîrgurile lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad; mai avea şi ţinutul Argob în Basan, şasezeci cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de aramă.

14 Ahinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim.

15 Ahimaaţ, în Neftali. El luase de nevastă pe Basmat, fata lui Solomon.

16 Baana, fiul lui Huşai, în Aşer şi la Bealot.

17 Iosafat, fiul lui Paruah, în Isahar.

18 Şimei, fiul lui Ela, în Beniamin.

19 Gheber, fiul lui Uri, în ţara Galaadului; el avea ţinutul lui Sihon, împăratul Amoriţilor şi al lui Og, împăratul Basanului. Era un singur îngrijitor în ţara aceasta.

20 Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mîncau, beau şi se veseleau.

21 Solomon mai stăpînea şi toate împărăţiile dela Rîu pînă în ţara Filistenilor şi pînă la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri, şi au fost supuşi lui Solomon tot timpul vieţii lui.

22 În fiecare zi Solomon mînca: treizeci de cori de floare de făină, şi şasezeci de cori de altă făină,

23 zece boi graşi, douăzeci de boi de păscut, şi o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute şi păsări îngrăşate.

24 Stăpînea peste toată ţara de dincoace de Rîu, dela Tifsah pînă la Gaza, peste toţi împărăţii de dincoace de Rîu. Şi avea pace pretutindeni de jur împrejur.

25 Iuda şi Israel, dela Dan pînă la Beer-Şeba, au locuit în linişte fiecare subt via lui şi subt smochinul lui, în tot timpul lui Solomon.

26 Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carăle lui, şi douăsprezece mii de călăreţi.

27 Îngrijitorii îngrijeau de hrana împăratului Solomon şi a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui; şi nu lăsau să fie vreo lipsă.

28 Aduceau şi orz şi paie pentru armăsari şi fugari, în locul unde se afla împăratul, fiecare după poruncile pe cari le primise.

29 Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării.

30 Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor.

31 El era mai înţelept decît orice om, mai mult decît Etan, Ezrahitul, mai mult decît Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspîndise printre toate neamurile, deprimprejur.

32 A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cîntări.

33 A vorbit despre copaci, dela cedrul din Liban pînă la isopul care creşte pe zid, a vorbit deasemenea despre dobitoace, despre pasări, despre tîrîtoare şi despre peşti.

34 Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pămîntului cari auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.

1 Konung Salomo var nu konung över hela Israel.

2 Och dessa voro hans förnämsta män: Asarja, Sadoks son, var präst;

3 Elihoref och Ahia, Sisas söner, voro sekreterare; Josafat, Ahiluds son, var kansler;

4 Benaja, Jojadas son, var överbefälhavare; Sadok och Ebjatar voro präster;

5 Asarja, Natans son, var överfogde; Sabud, Natans son, en präst, var konungens vän;

6 Ahisar var överhovmästare; Adoniram, Abdas son, hade uppsikten över de allmänna arbetena.

7 Och Salomo hade satt över hela Israel tolv fogdar, som skulle sörja för vad konungen och hans hus behövde; var och en hade årligen sin månad, då han skulle sörja för dessa behov.

8 Och följande voro deras namn: Ben-Hur i Efraims bergsbygd;

9 Ben-Deker i Makas, Saalbim, Bet-Semes, Elon, Bet-Hanan;

10 Ben-Hesed i Arubbot, vilken hade Soko och hela Heferlandet;

11 Ben-Abinadab i hela Nafat-Dor -- denne fick Salomos dotter Tafat till hustru --;

12 Baana, Ahiluds son, i Taanak och Megiddo och i hela den del av Bet-Sean, som ligger på sidan om Saretan, nedanför Jisreel, från Bet-Sean ända till Abel-Mehola och bortom Jokmeam;

13 Ben-Geber i Ramot i Gilead; han hade Manasses son Jairs byar, som ligga i Gilead; han hade ock landsträckan Argob, som ligger i Basan, sextio stora städer med murar och kopparbommar;

14 Ahinadab, Iddos son, i Mahanaim;

15 Ahimaas i Naftali; också han hade tagit en dotter av Salomo, Basemat, till hustru;

16 Baana, Husais son, i Aser och Alot;

17 Josafat, Paruas son, i Isaskar;

18 Simei, Elas son, i Benjamin;

19 Geber, Uris son, i Gileads land, det land som hade tillhört Sihon, amoréernas konung, och Og, konungen i Basan; ty allenast en enda fogde fanns i det landet.

20 Juda och Israel voro då talrika, så talrika som sanden vid havet; och man åt och drack och var glad.

21 Så var nu Salomo herre över alla riken ifrån floden till filistéernas land och ända ned till Egyptens gräns; de förde skänker till Salomo och voro honom underdåniga, så länge han levde.

22 Och vad Salomo för var dag behövde av livsmedel var: trettio korer fint mjöl och sextio korer vanligt mjöl,

23 tio gödda oxar, tjugu valloxar och hundra far, förutom hjortar, gaseller, dovhjortar och gödda fåglar.

24 Ty han rådde över hela landet på andra sidan floden, ifrån Tifsa ända till Gasa, över alla konungar på andra sidan floden; och han hade fred på alla sidor, runt omkring,

25 Så att Juda och Israel sutto i trygghet, var och en under sitt vinträd och sitt fikonträd, ifrån Dan ända till Beer-Seba, så länge Salomo levde.

26 Och Salomo hade fyrtio tusen spann vagnshästar och tolv tusen ridhästar.

27 Och de nämnda fogdarna sörjde var sin månad för konung Salomos behov, och för allas som hade tillträde till konung Salomos bord; de läto intet fattas.

28 Och kornet och halmen för hästarna och travarna förde de, var och en i sin ordning, till det ställe där han uppehöll sig.

29 Och Gud gav Salomo vishet och förstånd i mycket rikt mått och så mycken insikt, att den kunde liknas vid sanden på havets strand,

30 så att Salomos vishet var större än alla österlänningars vishet och all Egyptens vishet.

31 Han var visare än alla andra människor, visare än esraiten Etan och Heman och Kalkol och Darda, Mahols söner; och ryktet om honom gick ut bland alla folk runt omkring.

32 Han diktade tre tusen ordspråk, och hans sånger voro ett tusen fem.

33 Han talade om träden, från cedern på Libanon ända till isopen, som växer fram ur väggen. Han talade ock om fyrfotadjuren, om fåglarna, om kräldjuren och om fiskarna.

34 Och från alla folk kom man för att höra Salomos visdom, från alla konungar på jorden, som hade hört talas om hans visdom.