1 Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!
2 Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor,
3 cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!
4 Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.
5 O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale!
6 Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!
7 Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.
8 Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
9 Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.
10 Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.
11 Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
12 Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale!
13 Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale.
14 Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile.
15 Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi.
16 Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău!
18 Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
19 Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale!
20 Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale.
21 Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale.
22 Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.
23 Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale.
24 Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.
25 Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
26 Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale!
27 Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
28 Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău!
29 Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
30 Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei.
31 Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.
33 Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit!
34 Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea!
35 Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
36 Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig!
37 Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
38 Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
39 Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.
40 Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
41 Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
42 Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău.
43 Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
44 Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
45 Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
46 Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul.
47 Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.
48 Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.
49 Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea!
50 Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă.
51 Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta.
52 Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
53 M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta.
54 Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele.
55 Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.
56 Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.
57 Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
58 Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
59 Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.
61 Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
62 Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
63 Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
64 Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale!
65 Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
66 Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
67 Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău.
68 Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale!
69 Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta.
71 Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale.
72 Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint.
73 Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
74 Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
75 Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit.
76 Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău!
77 Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.
78 Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale.
79 Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
80 Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!
81 Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
82 Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?``
83 Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale.
84 Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
85 Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.
86 Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
87 Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
88 Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
89 Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.
90 Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare.
91 După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.
92 Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
93 Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
94 Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
95 Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
96 Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini.
97 Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea.
98 Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
99 Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale.
100 Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale.
101 Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău.
102 Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
103 Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!
104 Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii.
105 Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
106 Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte.
107 Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău!
108 Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale!
109 Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta.
110 Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale.
111 Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele.
112 Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit.
113 Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta.
114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
115 Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
116 Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
117 Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale!
118 Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică.
119 Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
120 Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.
121 Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
122 Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi!
123 Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
124 Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
125 Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.
126 Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.
127 De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat:
128 De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii.
129 Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.
130 Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
131 Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale.
132 Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău!
133 Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine!
134 Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!
135 Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
136 Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită.
137 Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană.
138 Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie.
139 Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.
140 Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.
141 Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.
142 Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul.
143 Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea.
144 Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
145 Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale.
146 Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!
147 O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
148 O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.
149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!
150 Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta.
151 Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul.
152 De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna.
153 Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.
154 Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta.
155 Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale.
156 Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!
157 Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.
158 Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău.
159 Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
160 Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.
161 Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale.
162 Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă.
163 Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
164 De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.
165 Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire.
166 Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.
167 Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!
168 Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta.
169 Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.
170 Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
171 Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale!
172 Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte!
173 Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale.
174 Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.
175 Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească!
176 Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.
1 Saliga äro de vilkas väg är ostrafflig, de som vandra efter HERRENS lag.
2 Saliga äro de som taga hans vittnesbörd i akt, de som av allt hjärta söka honom,
3 de som icke göra vad orätt är, utan vandra på hans vägar.
4 Du har givit befallningar, för att de skola hållas med all flit.
5 O att mina vägar vore rätta, så att jag hölle dina stadgar!
6 Då skulle jag icke komma på skam, när jag skådade på alla dina bud.
7 Jag vill tacka dig av uppriktigt hjärta, när jag får lära din rättfärdighets rätter.
8 Dina stadgar vill jag hålla; övergiv mig icke så helt och hållet.
9 Huru skall en yngling bevara sin väg obesmittad? När han håller sig efter ditt ord.
10 Jag söker dig av allt mitt hjärta; låt mig icke fara vilse från dina bud.
11 Jag gömmer ditt tal i mitt hjärta, för att jag icke skall synda mot dig.
12 Lovad vare du, HERRE! Lär mig dina stadgar.
13 Med mina läppar förtäljer jag alla din muns rätter.
14 Jag fröjdar mig över dina vittnesbörds väg såsom över alla skatter.
15 Jag vill begrunda dina befallningar och skåda på dina stigar.
16 Jag har min lust i dina stadgar, jag förgäter icke ditt ord.
17 Gör väl mot din tjänare, så att jag får leva, då vill jag hålla ditt ord.
18 Öppna mina ögon, så att jag kan skåda undren i din lag.
19 Jag är en främling på jorden; fördölj icke dina bud för mig.
20 Min själ är sönderkrossad av ständig trängtan efter dina rätter.
21 Du näpser de fräcka, de förbannade, dem som fara vilse från dina bud.
22 Tag bort ifrån mig smälek och förakt, ty jag tager i akt dina vittnesbörd.
23 Ja, furstar sitta och lägga råd mot mig, men din tjänare begrundar dina stadgar;
24 ja, dina vittnesbörd äro min lust, de äro mina rådgivare.
25 Min själ ligger nedtryckt i stoftet; behåll mig vid liv efter ditt ord.
26 Jag förtäljde om mina vägar, och du svarade mig; lär mig dina stadgar.
27 Lär mig att förstå dina befallningars väg, så vill jag begrunda dina under.
28 Min själ gråter av bedrövelse; upprätta mig efter ditt ord.
29 Låt lögnens väg vara fjärran ifrån mig, och förunna mig din undervisning.
30 Jag har utvalt sanningens väg, dina rätter har jag ställt framför mig.
31 Jag håller mig till dina vittnesbörd; HERRE, låt mig icke komma på skam.
32 Jag vill löpa dina buds väg, ty du tröstar mitt hjärta.
33 Visa mig, HERRE, dina stadgars väg, så vill jag taga den i akt intill änden.
34 Giv mig förstånd, så vill jag taga din lag i akt och hålla den av allt hjärta.
35 Led mig på dina buds stig, ty till den har jag behag.
36 Böj mitt hjärta till dina vittnesbörd, och låt det icke vika av till orätt vinning.
37 Vänd bort mina ögon, så att de icke se efter fåfänglighet; behåll mig vid liv på dina vägar.
38 Uppfyll på din tjänare ditt tal, ty det leder till din fruktan.
39 Vänd bort ifrån mig den smälek som jag fruktar; ty dina rätter äro goda.
40 Se, jag längtar efter dina befallningar; behåll mig vid liv genom din rättfärdighet.
41 Din nåd komme över mig, HERRE, din frälsning efter ditt tal;
42 Så kan jag giva den svar, som smädar mig; ty jag förtröstar på ditt ord.
43 Ryck icke sanningens ord så helt och hållet bort ifrån min mun, ty jag hoppas på dina domar.
44 Så vill jag hålla din lag beständigt, ja, alltid och evinnerligen.
45 Låt mig gå fram på rymlig plats, ty jag begrundar dina befallningar.
46 Jag vill tala om dina vittnesbörd inför konungar, och jag skall icke komma på skam.
47 Jag vill hava min lust i dina bud, ty de äro mig kära;
48 jag vill lyfta mina händer upp till dina bud, ty de äro mig kära, och jag vill begrunda dina stadgar.
49 Tänk på ordet till din tjänare, eftersom du har givit mig hopp.
50 Det är min tröst i mitt lidande att ditt tal behåller mig vid liv.
51 De fräcka bespotta mig övermåttan; likväl viker jag icke ifrån din lag.
52 Jag tänker på dina domar i forna tider, HERRE, och jag varder tröstar.
53 Glödande harm griper mig för de ogudaktigas skull, därför att de övergiva din lag.
54 Dina stadgar äro lovsånger för mig i det hus där jag dväljes.
55 Jag tänker om natten på ditt namn, HERRE, och jag håller din lag.
56 Detta har blivit mig beskärt: att jag får taga dina befallningar i akt.
57 Min del är HERREN; jag har beslutit att hålla dina ord.
58 Jag bönfaller inför dig av allt hjärta; var mig nådig efter ditt tal.
59 Jag betänker mina vägar och vänder mina fötter till dina vittnesbörd.
60 Jag skyndar mig och dröjer icke att hålla dina bud.
61 De ogudaktigas snaror omgiva mig, men jag förgäter icke din lag.
62 Mitt i natten står jag upp för att tacka dig för din rättfärdighets rätter.
63 Jag sluter mig till alla dem som frukta dig och till dem som hålla dina befallningar.
64 Jorden är full av din nåd, o HERRE; lär mig dina stadgar.
65 Du gör din tjänare gott, HERRE, efter ditt ord.
66 Lär mig gott förstånd och kunskap, ty jag tror på dina bud.
67 Förrän jag fick lida, for jag vilse, men nu håller jag mig vid ditt tal.
68 Du är god och gör vad gott är; lär mig dina stadgar.
69 De fräcka hopspinna lögn mot mig, men jag vill av allt hjärta taga dina befallningar i akt.
70 Deras hjärtan äro okänsliga såsom fett, men jag har min lust i din lag.
71 Det var mig gott att jag vart tuktad, så att jag fick lära mig dina stadgar.
72 Din muns lag är mig bättre än tusentals stycken guld och silver.
73 Dina händer hava gjort och berett mig; giv mig förstånd, så att jag kan lära dina bud.
74 De som frukta dig skola se mig och glädjas, ty jag hoppas på ditt ord.
75 HERRE, jag vet att dina domar äro rättfärdiga, och att du har tuktat mig i trofasthet.
76 Din nåd vare min tröst, såsom du har lovat din tjänare.
77 Din barmhärtighet komme över mig, så att jag får leva; ty din lag är min lust.
78 På skam komme de fräcka, ty de hava gjort mig orätt utan sak; men jag vill begrunda dina befallningar.
79 Till mig må de vända sig, som frukta dig, och de om känna dina vittnesbörd.
80 Mitt hjärta vare ostraffligt i dina stadgar, så att jag icke kommer på skam.
81 Min själ trängtar efter din frälsning, jag hoppas på ditt ord.
82 Mina ögon trängta efter ditt tal, och jag säger: »När vill du trösta mig?»
83 Ty jag är såsom en vinlägel i rök, men jag förgäter icke dina stadgar.
84 Huru få äro icke din tjänares dagar! När vill du hålla dom över mina förföljare?
85 De fräcka gräva gropar för mig, de som icke leva efter din lag.
86 Alla dina bud äro sanning; utan sak förföljer man mig; hjälp mig.
87 De hava så när fördärvat mig på jorden, fastän jag icke har övergivit dina befallningar.
88 Behåll mig vid liv efter din nåd, så vill jag hålla din muns vittnesbörd.
89 Evinnerligen, HERRE, står ditt ord fast i himmelen.
90 Från släkte till släkte varar din trofasthet; du har grundat jorden, och den består.
91 Till att utföra dina rätter består allt än i dag, ty allting måste tjäna dig.
92 Om din lag icke hade varit min lust, så hade jag förgåtts i mitt elände.
93 Aldrig skall jag förgäta dina befallningar, ty genom dem har du behållit mig vid liv.
94 Jag är din, fräls mig; ty jag begrundar dina befallningar.
95 På mig vakta de ogudaktiga för att förgöra mig; men jag aktar på dina vittnesbörd.
96 På all annan fullkomlighet har jag sett en ände, men ditt bud är omätligt i vidd.
97 Huru kär har jag icke din lag! Hela dagen begrundar jag den.
98 Visare än mina fiender äro, göra mig dina bud, ty de tillhöra mig för evig tid.
99 Jag är klokare än alla mina lärare, ty jag begrundar dina vittnesbörd.
100 Jag är förståndigare än de gamle, ty jag tager dina befallningar i akt.
101 Jag avhåller mina fötter ifrån alla onda vägar, för att jag må hålla ditt ord.
102 Jag viker icke ifrån dina rätter, ty du undervisar mig.
103 Huru ljuvt för min tunga är icke ditt tal! Det är ljuvare än honung för min mun.
104 Av dina befallningar får jag förstånd; därför hatar jag alla lögnens vägar.
105 Ditt ord är mina fötters lykta och ett ljus på min stig.
106 Jag har svurit och hållit det: att taga din rättfärdighets rätter i akt.
107 Jag är storligen plågad; HERRE, behåll mig vid liv efter ditt ord.
108 Låt min muns frivilliga offer behaga dig, HERRE, och lär mig dina rätter.
109 Jag bär min själ alltid i min hand, men jag förgäter icke din lag.
110 De ogudaktiga lägga ut snaror för mig, men jag far icke vilse från dina befallningar.
111 Jag har dina vittnesbörd till min eviga arvedel, ty de äro mitt hjärtas fröjd.
112 Jag har böjt mitt hjärta till att göra efter dina stadgar, alltid och intill änden.
113 Jag hatar dem som halta på båda sidor, men din lag har jag kär.
114 Du är mitt beskärm och min sköld; jag hoppas på ditt ord.
115 Viken bort ifrån mig, I onde; jag vill taga min Guds bud i akt.
116 Uppehåll mig efter ditt tal, så att jag får leva, och låt mig icke komma på skam med mitt hopp.
117 Stöd mig, så att jag varder frälst, så vill jag alltid se med lust på dina stadgar.
118 Du aktar för intet alla som fara vilse från dina stadgar, ty förgäves är deras svek.
119 Du förkastar såsom slagg alla ogudaktiga på jorden; därför har jag dina vittnesbörd kära.
120 Av fruktan för dig ryser mitt kött, och jag rädes för dina domar.
121 Jag övar rätt och rättfärdighet; du skall icke överlämna mig åt mina förtryckare.
122 Tag dig an din tjänares sak, och låt det gå honom väl; låt icke de fräcka förtrycka mig.
123 Mina ögon trängta efter din frälsning och efter din rättfärdighets tal.
124 Gör med din tjänare efter din nåd, och lär mig dina stadgar.
125 Jag är din tjänare; giv mig förstånd, så att jag kan känna dina vittnesbörd.
126 Det är tid för HERREN att handla, ty de hava gjort din lag om intet.
127 Därför har jag dina bud kära mer än guld, jag, mer än fint guld.
128 Därför håller jag alla dina befallningar i allo för rätta, men alla lögnens vägar hatar jag.
129 Underbara äro dina vittnesbörd, därför tager min själ dem i akt.
130 När dina ord upplåtas, giva de ljus och skänka förstånd åt de enfaldiga.
131 Jag spärrar upp min mun och flämtar, ty jag längtar ivrigt efter dina bud.
132 Vänd dig till mig och var mig nådig, såsom rätt är mot dem som hava ditt namn kärt.
133 Gör mina steg fasta genom ditt tal, och låt ingen orätt varda mig övermäktig.
134 Förlossa mig från människors förtryck, så vill jag hålla dina befallningar.
135 Låt ditt ansikte lysa över din tjänare, och lär mig dina stadgar.
136 Vattenbäckar rinna ned från mina ögon, därför att man icke håller din lag.
137 HERRE, du är rättfärdig, och dina domar äro rättvisa.
138 Du har påbjudit dina vittnesbörd i rättfärdighet och i stor trofasthet.
139 Jag förtäres av nitälskan, därför att mina ovänner förgäta dina ord.
140 Ditt tal är väl luttrat, och din tjänare har det kärt.
141 Jag är ringa och föraktad, men jag förgäter icke dina befallningar.
142 Din rättfärdighet är en evig rättfärdighet, och din lag är sanning.
143 Nöd och trångmål hava träffat mig, men dina bud äro min lust.
144 Dina vittnesbörd äro rättfärdiga evinnerligen; giv mig förstånd, så att jag får leva.
145 Jag ropar av allt hjärta, svara mig, HERRE; jag vill taga dina stadgar i akt.
146 Jag ropar till dig, fräls mig, så vill jag hålla dina vittnesbörd.
147 Jag kommer tidigt i morgongryningen och ropar; jag hoppas på dina ord.
148 Mina ögon hasta före nattens väkter till att begrunda ditt tal.
149 Hör min röst efter din nåd; HERRE, behåll mig vid liv efter dina rätter.
150 Nära äro de som jaga efter skändlighet, de som äro långt ifrån din lag.
151 Nära är ock du, HERRE, och alla dina bud äro sanning.
152 Längesedan vet jag genom dina vittnesbörd att du har stadgat dem för evig tid.
153 Se till mitt lidande och rädda mig, ty jag förgäter icke din lag.
154 Utför min sak och förlossa mig; behåll mig vid liv efter ditt tal.
155 Frälsning är långt borta från de ogudaktiga, ty de fråga icke efter dina stadgar.
156 HERRE, din barmhärtighet är stor; behåll mig vid liv efter dina rätter.
157 Mina förföljare och ovänner äro många, men jag viker icke ifrån dina vittnesbörd.
158 När jag ser de trolösa, känner jag leda vid dem, därför att de icke hålla sig vid ditt tal.
159 Se därtill att jag har dina befallningar kära; HERRE, behåll mig vid liv efter din nåd.
160 Summan av ditt ord är sanning, och alla din rättfärdighets rätter vara evinnerligen.
161 Furstar förfölja mig utan sak, men mitt hjärta fruktar för dina ord.
162 Jag fröjdar mig över ditt tal såsom den som vinner stort byte.
163 Jag hatar lögnen, den skall vara mig en styggelse; men din lag har jag kär.
164 Jag lovar dig sju gånger om dagen för din rättfärdighets rätter.
165 Stor frid äga de som hava din lag kär, och intet finnes, som bringar dem på fall.
166 Jag väntar efter din frälsning, HERRE, och jag gör efter dina bud.
167 Min själ håller dina vittnesbörd, och jag har dem storligen kära.
168 Jag håller dina befallningar och vittnesbörd, ty du känner alla mina vägar.
169 HERRE, mitt rop komme inför ditt ansikte; giv mig förstånd efter ditt ord.
170 Min bön komme inför ditt ansikte; rädda mig efter ditt tal.
171 Mina läppar må flöda över av lov, ty du lär mig dina stadgar.
172 Min tunga sjunge om ditt ord, ty alla dina bud äro rättfärdiga.
173 Din hand vare mig till hjälp, ty jag har utvalt dina befallningar.
174 Jag längtar efter din frälsning, HERRE, och din lag är min lust.
175 Låt min själ leva, så skall hon lova dig; och låt dina rätter hjälpa mig.
176 Om jag far vilse, så uppsök din tjänare såsom ett förlorat får, ty jag förgäter icke dina bud.