1 La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

2 În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!

3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.

4 Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.

5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sînt vecinice.

7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.

9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.

10 Toate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui.

11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!

12 Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s'o aleagă.

13 El va locui în fericire, şi sămînţa lui va stăpîni ţara.

14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.

15 Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.

16 Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sînt părăsit şi nenorocit.

17 Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!

18 Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.

19 Vezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.

20 Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine!

21 Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine!

22 Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

1 Av David. Till dig, HERRE, upplyfter jag min själ.

2 Min Gud, på dig förtröstar jag; låt mig icke komma på skam, låt icke mina fiender fröjda sig över mig.

3 Nej, ingen kommer på skam, som förbidar dig; på skam kommer de som, utan sak, handla trolöst.

4 HERRE, kungör mig dina vägar, lär mig dina stigar.

5 Led mig i din sanning, och lär mig, ty du är min frälsnings Gud; dig förbidar jag alltid.

6 Tänk, HERRE, på din barmhärtighet och din nåd, ty de äro av evighet.

7 Tänk icke på min ungdoms synder och på mina överträdelser, utan tänk på mig efter din nåd, för din godhets skull, HERRE.

8 HERREN är god och rättfärdig, därför undervisar han syndare om vägen.

9 Han leder de ödmjuka rätt, han lär de ödmjuka sin väg.

10 Alla HERRENS vägar äro nåd och trofasthet för dem som hålla hans förbund och vittnesbörd.

11 För ditt namns skull, HERRE, förlåt min missgärning, ty den är stor.

12 Finnes det en man som fruktar HERREN, då undervisar han honom om den väg han bör välja.

13 Han själv skall leva i lycka, och hans efterkommande skola besitta landet.

14 HERREN har sin umgängelse med dem som frukta honom, och sitt förbund vill han kungöra för dem.

15 Mina ögon se alltid till HERREN, ty han drager mina fötter ur nätet.

16 Vänd dig till mig och var mig nådig; ty jag är ensam och betryckt.

17 Mitt hjärtas ångest är stor; för mig ut ur mitt trångmål.

18 Se till mitt lidande och min vedermöda, och förlåt mig alla mina synder.

19 Se därtill att mina fiender äro så många och hata mig med orätt.

20 Bevara min själ och rädda mig; låt mig icke komma på skam, ty jag tager min tillflykt till dig.

21 Ostrafflighet och redlighet bevare mig, ty jag förbidar dig.

22 Förlossa Israel, o Gud, ur all dess nöd.