1 (Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.

2 Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.

3 N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.

4 Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.

5 Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.

6 Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.

7 Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.

8 Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

9 Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.

10 Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

11 Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.

12 Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.

13 Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.

14 Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.

15 Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!

16 Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``

17 Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.

18 Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.

19 Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.

20 Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.

21 Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!

22 Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!

1 En psalm av David; till åminnelse.

2 HERRE, straffa mig icke i din förtörnelse, och tukta mig icke i din vrede.

3 Ty dina pilar hava träffat mig, och din hand drabbar mig.

4 Det finnes intet helt på min kropp för din vredes skull, intet helbrägda i mina ben för min synds skull.

5 Ty mina missgärningar gå mig över huvudet; såsom en svår börda äro de mig för tunga.

6 Mina sår stinka och flyta för min dårskaps skull.

7 Jag går krokig och mycket lutande; hela dagen går jag sörjande.

8 Ty mina länder äro fulla av brand, och intet helt finnes på min kropp.

9 Jag är vanmäktig och illa sönderslagen; jag klagar för mitt hjärtas jämmers skull.

10 Herre, du känner all min trängtan, och min suckan är dig icke fördold.

11 Mitt hjärta slår häftigt, min kraft har övergivit mig; mina ögons ljus, också det är borta.

12 Mina vänner och fränder hålla sig fjärran ifrån min plåga, och mina närmaste hava ställt sig långt ifrån.

13 Snaror lägga de ut, som stå efter mitt liv, och de som söka min ofärd tala vad fördärvligt är; på svek tänka de hela dagen.

14 Men jag är lik en döv, som intet hör, och lik en stum, som icke upplåter sin mun;

15 ja, jag är lik en man som intet hör, och som icke har något gensvar i sin mun.

16 Se, på dig, HERRE, hoppas jag; du skall svara, Herre, min Gud.

17 Ty jag fruktar att de annars få glädja sig över mig, att de skola förhäva sig över mig, när min fot vacklar.

18 Ty jag är nära att falla, och min plåga är alltid inför mig;

19 ja, jag måste bekänna min missgärning, och jag sörjer över min synd.

20 Men mina fiender få leva och äro mäktiga, och många äro de som hata mig utan sak,

21 de som löna gott med ont, och som stå mig emot, därför att jag far efter det goda.

22 Övergiv mig icke, HERRE; min Gud, var icke långt ifrån mig.

23 Skynda till min hjälp, Herre, du min frälsning.