1 (O cîntare a treptelor.) La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri.

2 Cum se uită ochii robilor la mîna stăpînilor lor, şi ochii roabei la mîna stăpînei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru, pînă va avea milă de noi.

3 Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci sîntem sătui de dispreţ;

4 ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngîmfaţi, de dispreţul celor trufaşi.

1 (122:1) Песнь восхождения. К Тебе возвожу очи мои, Живущий на небесах!

2 (122:2) Вот, как очи рабов [обращены] на руку господ их, как очи рабы – на руку госпожи ее, так очи наши – к Господу, Богу нашему, доколе Он помилует нас.

3 (122:3) Помилуй нас, Господи, помилуй нас, ибо довольно мы насыщены презрением;

4 (122:4) довольно насыщена душа наша поношением от надменных и уничижением от гордых.