1 Solomon, fiul lui David, s'a întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el; şi l -a înălţat din ce în ce mai mult.

2 Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii şi sute, judecătorilor, mai marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părinteşti;

3 şi Solomon s'a dus cu toată adunarea la înălţimea dela Gabaon. Acolo se afla cortul întîlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului.

4 Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i -l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim.

5 Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă pe care -l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur.

6 Solomon şi adunarea au căutat pe Domnul. Şi acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întîlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi de tot.

7 În timpul nopţii, Dumnezeu S'a arătat lui Solomon, şi i -a zis: ,,Cere ce vrei să-ţi dau.``

8 Solomon a răspuns lui Dumnezeu: ,,Tu ai arătat o mare bunăvoinţă tatălui meu David, şi m'ai pus să domnesc în locul lui.

9 Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduinţa Ta, făcută tatălui meu David, fiindcă m'ai pus să domnesc peste un popor mare la număr ca pulberea pămîntului!

10 Dă-mi dar înţelepciune şi pricepere, ca să ştiu cum să mă port în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atît de mare?``

11 Dumnezeu a zis lui Solomon: ,,Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti,

12 Înţelepciunea şi priceperea îţi sînt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n'a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.``

13 Solomon s'a întors la Ierusalim, după ce a părăsit înălţimea de la Gabaon şi cortul întîlnirii. Şi a domnit peste Israel.

14 Solomon a strîns cară şi călărime; avea o mie patru sute de cară şi douăsprezece mii de călăreţi, pe cari i -a aşezat în cetăţile unde ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat.

15 Împăratul a făcut argintul şi aurul tot atît de obicinuite la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atît de obicinuiţi ca sicomorii1 cari cresc în cîmpie.

16 Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau şi -i luau în cete pe un preţ hotărît;

17 se duceau şi aduceau din Egipt un car cu şase sute de sicli de argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot aşa aduceau şi pentru toţi împăraţii Hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.

1 Salomão, filho de Davi, fortaleceu-se no seu reino, e Jeová seu Deus era com ele, e muito o engrandeceu.

2 Salomão falou a todo o Israel, aos capitães de mil e de cem, e aos juízes, e a todos os príncipes em todo o Israel, cabeças das famílias.

3 Foi Salomão com toda a congregação ao alto que estava em Gibeom, porque ali estava a tenda da revelação de Deus, que Moisés, servo de Jeová, tinha feito no deserto.

4 Mas Davi tinha feito subir a arca de Deus de Quiriate-Jearim para o lugar que lhe preparara; porque lhe tinha armado uma tenda em Jerusalém.

5 O altar de bronze que tinha feito Bezalel, filho de Uri, filho de Hur, também estava ali diante do tabernáculo de Jeová; e Salomão e a congregação o procuravam.

6 Salomão subiu lá ao altar de bronze diante de Jeová, que estava junto à tenda da revelação, e ofereceu sobre ele mil holocaustos.

7 Naquela mesma noite apareceu Deus a Salomão, e lhe disse: Pede o que queres que eu te dê.

8 Salomão disse a Deus: Tu usaste de grande benevolência para com meu pai Davi, e a mim me fizeste rei em seu lugar.

9 Agora, Deus Jeová, estabeleça-se a tua promessa, feita a meu pai Davi: pois que tu me fizeste rei sobre um povo cuja multidão é como o pó da terra.

10 Dá-me sabedoria e conhecimento para eu me haver com este povo; pois quem poderá julgar este povo teu que é tão grande?

11 Disse Deus a Salomão: Porque tiveste este desejo, e não pediste riquezas, bens ou honra, nem a morte dos que te aborrecem, nem tampouco pediste muitos dias de vida; mas pediste sabedoria e conhecimento, para poderes julgar o meu povo, sobre o qual te constituí rei:

12 sabedoria e conhecimento te são dados; e te darei riquezas e bens e honra, quais não teve nenhum dos reis antes de ti, nem haverá depois de ti quem terá coisas semelhantes.

13 Voltou Salomão para Jerusalém da sua visita ao alto que estava em Gibeom, de diante da tenda da revelação; e reinou sobre Israel.

14 Salomão ajuntou carros e cavaleiros; e teve mil e quatrocentos carros, e doze mil cavaleiros, que colocou nas cidades dos carros e em Jerusalém junto ao rei.

15 O rei tornou o ouro e a prata tão comuns em Jerusalém como as pedras, e os cedros como os sicômoros que nascem nas campinas em grande quantidade.

16 Os cavalos que Salomão tinha, eram trazidos do Egito; os negociantes do rei recebiam-nos em tropas, cada tropa por um certo preço.

17 Faziam subir e tiravam do Egito um carro por seiscentos siclos de prata e um cavalo por cento e cinqüenta; e assim por meio dele eram tirados para todos os reis dos heteus e para os reis da Síria.