1 David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.
2 El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
3 Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.
4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.
5 Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;
6 legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
7 În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.
9 Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
10 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.
11 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;
12 era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.
14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;
15 a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.
16 Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
17 El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;
18 m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.
19 Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20 El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.
21 Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;
22 căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
24 Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.
25 De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.
26 Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
27 cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
28 Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.
29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.
30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....
34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.
35 Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
37 Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
38 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.
41 Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.
42 Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
43 Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
44 Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.
45 Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.
46 Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.
47 Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,
48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,
49 şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.
51 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``
1 Davi falou a Jeová as palavras deste cântico no dia em que Jeová o livrou da mão de todos os seus inimigos e da mão de Saul;
2 e disse: Jeová é o meu rochedo, a minha fortaleza e o meu libertador;
3 É o Deus da minha rocha, nele confiarei: É o meu escudo, e a força da minha salvação, a minha alta torre, e o meu refúgio: Ó meu salvador, da violência tu me livras.
4 Hei de invocar a Jeová, que é digno de louvor; Assim serei salvo dos meus inimigos.
5 Porque me cercaram as ondas da morte, As torrentes da impiedade me atemorizaram.
6 As cordas do Cheol me cingiram, Os laços da morte me apanharam.
7 Na minha angústia invoquei a Jeová, Sim invoquei ao meu Deus; Do seu templo ouviu a minha voz, E o meu clamor chegou aos seus ouvidos.
8 Então a terra se comoveu e estremeceu, Os fundamentos do céu se moveram, E se abalaram porque ele se irou.
9 Das suas narinas subiu fumo, E da sua boca saiu fogo devorador, Que pôs carvões em chamas.
10 Abaixou também os céus, e desceu; E havia escuridade debaixo dos seus pés.
11 Montou num querubim, e voou: E foi visto sobre as asas do vento.
12 Fez das trevas tendas ao redor de si, Ajuntamento de águas, espessas nuvens do céu.
13 Pelo esplendor que estava diante dele acenderam-se carvões de fogo.
14 Jeová trovejou do céu, E o altíssimo fez soar a sua voz.
15 Disparou setas, e dissipou-os; Raios, e desbaratou-os.
16 Então apareceram as profundezas do mar, Descobriram-se os fundamentos do mundo, Pela repreensão de Jeová, Ao assopro do vento dos seus narizes.
17 Enviou do alto, e recebeu-me; Tirou-me das muitas águas;
18 Livrou-me do meu inimigo poderoso, E dos que me tinham ódio, porque eram mais fortes do que eu.
19 Vieram sobre mim no dia da minha calamidade; Porém Jeová se fez o meu esteio.
20 Conduziu-me para um lugar espaçoso; Livrou-me porque se agradou de mim.
21 Jeová recompensou-me segundo a minha justiça, Retribuiu-me segundo a pureza das minhas mãos.
22 Pois guardei os caminhos de Jeová, E não obrei impiamente, apartando-me do meu Deus.
23 Porque todos os seus juízos estavam diante de mim; E quanto aos seus estatutos, deles não me arredei.
24 Fui também perfeito para com ele, E guardei-me da minha iniqüidade.
25 Por isso me retribuiu Jeová segundo a minha justiça, Segundo a minha pureza diante dos seus olhos.
26 Para com o misericordioso mostrar-te-ás misericordioso, Para com o homem perfeito mostrar-te-ás perfeito,
27 Para com o puro mostrar-te-ás puro, E para com o pervertido mostrar-te-ás tortuoso.
28 Livrarás o povo humilhado, Mas os teus olhos estão sobre os altivos, para que os abatas.
29 Pois, tu és, Jeová, a minha candeia; E Jeová alumiará as minhas trevas.
30 Pois com o teu auxílio posso atacar uma tropa; E com o auxílio do meu Deus posso saltar um muro.
31 Quanto a Deus, o seu caminho é perfeito; A palavra de Jeová é purificada; Ele é o escudo de todos os que nele confiam.
32 Pois quem é Deus, senão Jeová? E quem é rocha, senão o nosso Deus?
33 Deus é o meu refúgio poderoso, E faz o meu caminho perfeito.
34 Ele iguala os meus pés com os das gazelas, E me põe sobre as minhas alturas.
35 Ele instrui as minhas mãos para a peleja, De modo que os meus braços podem entesar um arco de cobre.
36 Também me deste o escudo da tua salvação; E a tua condescendência me engrandeceu.
37 Alargaste os meus passos debaixo de mim, E não vacilaram os meus artelhos.
38 Persegui os meus inimigos, e os derrotei, E não tornei atrás, até os consumir.
39 Consumi-os e os atravessei de sorte que não se pudessem levantar: Sim, caíram debaixo dos meus pés.
40 Pois me cingiste de força para a peleja; Fizeste curvar-se debaixo de mim os que se levantaram contra mim.
41 Fizeste que me voltassem as costas os meus inimigos, Para que eu exterminasse os que me aborrecem.
42 Olharam ao redor, porém não houve ninguém que os salvasse; Olharam para Jeová, mas ele não lhes respondeu.
43 Então os moí como o pó da terra, Como a lama das ruas os pisei, e os dissipei.
44 Também me livraste das contendas do meu povo; Guardaste-me para ser o cabeça das nações: Um povo que não conheço me servirá.
45 Os estrangeiros submeter-se-ão a mim; Logo que me conhecerem, obedecer-me-ão.
46 Os estrangeiros dissipar-se-ão, E, tremendo, sairão dos seus lugares fortes.
47 Jeová vive, e bendita seja a minha rocha; E exaltado seja o Deus da rocha da minha salvação:
48 O Deus que me dá vingança, Que sujeita povos debaixo de mim,
49 E que me tira dentre os meus inimigos; Tu me exaltas acima dos que se levantam contra mim; Tu me livras do homem violento.
50 Por isso, Jeová, te darei graças entre as nações, E entoarei louvores ao teu nome.
51 Ele dá grande salvamento ao seu rei, E faz misericórdia ao seu ungido, A Davi, e à sua semente para sempre.