1 Apostolii şi fraţii, cari erau în Iudea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu.

2 Şi cînd s'a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur,

3 şi ziceau: ,,Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur, şi ai mîncat cu ei.``

4 Petru a început să le spună pe rînd cele întîmplate. El a zis:

5 ,,Eram în cetatea Iope; şi, pe cînd mă rugam, am căzut într'o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit pînă la mine.

6 Cînd m'am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele şi păsările cerului.

7 Şi am auzit un glas, care mi -a zis: ,Petre, scoală-te, taie şi mănînîncă.`

8 Dar eu am răspuns: ,Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n'a intrat vreodată în gura mea.`

9 Şi glasul mi -a zis a doua oară din cer: ,Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.`

10 Lucrul acesta s'a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăş în cer.

11 Şi iată că îndată, trei oameni trimeşi din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, în care eram.

12 Duhul mi -a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m'au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.

13 El ne -a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stînd înaintea lui, şi zicîndu -i: ,Trimete la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,

14 care-ţi va spune cuvinte prin cari vei fi mîntuit tu şi toată casa ta.`

15 Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S'a pogorît peste ei ca şi peste noi la început.

16 Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ,Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.`

17 Deci, dacă Dumnezeu le -a dat acelaş dar, ca şi nouă, cari am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?``

18 Dupăce au auzit aceste lucruri, s'au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: ,,Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.``

19 Ceice se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor.

20 Totuş printre ei au fost cîţiva oameni din Cipru şi din Cirena, cari au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.

21 Mîna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s'au întors la Domnul.

22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimes pe Barnaba pînă la Antiohia.

23 Cînd a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s'a bucurat, şi i -a îndemnat pe toţi să rămînă cu inimă hotărîtă alipiţi de Domnul.

24 Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s'a adaos la Domnul.

25 Barnaba s'a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;

26 şi, cînd l -a găsit, l -a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întîiaş dată, ucenicilor li s'a dat numele de creştini în Antiohia.

27 În vremea aceea, s'au pogorît nişte prooroci din Ierusalim la Antiohia.

28 Unul din ei, numit Agab, s'a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.

29 Ucenicii au hotărît să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, cari locuiau în Iudea,

30 ceeace au şi făcut; şi au trimes acest ajutor la presbiteri (Sau: bătrîni.) prin mîna lui Barnaba şi a lui Saul.

1 Os apóstolos e os irmãos que estavam na Judéia, souberam que também os gentios haviam recebido a palavra de Deus.

2 Quando Pedro subiu a Jerusalém, disputavam com ele os que eram da circuncisão, dizendo:

3 Entraste em casa de homens incircuncisos, e comeste com eles.

4 Mas Pedro, começando a falar, lhes fez uma exposição por ordem, dizendo:

5 Eu estava na cidade de Jope orando, e em êxtase tive uma visão em que via descer um objeto, como se fora uma grande toalha que era baixada do céu pelas quatro pontas, e chegar até perto de mim;

6 olhando-a atentamente, eu notava, e vi quadrúpedes da terra, feras, répteis e aves do céu.

7 Ouvi também uma voz que me dizia: Levanta-te, Pedro; mata e come.

8 Mas eu respondi: De nenhum modo, Senhor, porque nunca entrou na minha boca coisa impura ou imunda.

9 Segunda vez falou a voz do céu: Ao que Deus purificou, não faças tu impuro.

10 Isto sucedeu por três vezes, e tudo tornou a recolher-se ao céu.

11 Logo três homens, enviados a mim de Cesaréia, pararam em frente à casa onde estávamos.

12 O Espírito disse-me que eu fosse sem escrúpulo com eles. Foram comigo também estes seis irmãos e entramos na casa daquele homem.

13 Ele nos referiu como vira o anjo em pé em sua casa, e que lhe dissera: Envia a Jope e chama a Simão, que tem por sobrenome Pedro,

14 o qual te anunciará as coisas pelas quais serás salvo, tu e toda a tua casa.

15 Começando eu a falar, desceu o Espírito Santo sobre eles como no princípio descera também sobre nós.

16 Lembrei-me da palavra do Senhor, como disse: João, na verdade, batizou com água, mas vós sereis batizados com o Espírito Santo.

17 Pois se Deus lhes deu o mesmo dom que dera também a nós, quando cremos no Senhor Jesus Cristo, quem era eu para que pudesse resistir a Deus?

18 Eles, depois de ouvir estas palavras, se apaziguaram, e glorificaram a Deus, dizendo: Assim, pois, Deus também aos gentios deu o arrependimento para a vida.

19 Aqueles, pois, que foram dispersos pela tribulação que houve por causa de Estêvão, passaram até Fenícia, Chipre e Antioquia, não anunciando a ninguém a palavra, senão somente aos judeus.

20 Mas alguns deles que eram de Chipre e de Cirene, quando foram a Antioquia, falavam também aos gregos, pregando-lhes o Senhor Jesus.

21 A mão do Senhor era com eles, e um grande número dos que creram, converteu-se ao Senhor.

22 A igreja em Jerusalém, tendo notícia disto, enviou Barnabé a Antioquia;

23 o qual, quando chegou e viu a graça de Deus, se alegrou, e exortava a todos a perseverar no Senhor com firmeza de coração;

24 porque era homem bom e cheio do Espírito Santo e de fé. Muita gente uniu-se ao Senhor.

25 Barnabé partiu para Tarso em busca de Saulo

26 e, tendo-o achado, levou-o a Antioquia. Durante um ano inteiro reuniram-se com a igreja, e instruíram muita gente; e em Antioquia os discípulos pela primeira vez foram chamados cristãos.

27 Naqueles dias desceram alguns profetas de Jerusalém a Antioquia;

28 e levantando-se um deles, chamado Ágabo, dava a entender pelo Espírito que haveria uma grande fome por todo o mundo; e ela sucedeu no reinado de Cláudio.

29 Os discípulos, cada um conforme as suas posses, resolveram enviar socorro aos irmãos que moravam na Judéia;

30 o que fizeram, enviando-o aos presbíteros por mão de Barnabé e de Saulo.