1 Cuvîntul Domnului mi -a vorbit, astfel:
2 ,,Şi tu, fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea setoasă de sînge? Pune -i înainte toate urîciunile ei!
3 Spune: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Cetate, care verşi sînge în mijlocul tău, ca să-ţi vină ziua, şi care-ţi faci idoli ca să te spurci!
4 Te-ai făcut vinovată din pricina sîngelui pe care l-ai vărsat, şi te-ai spurcat prin idolii pe cari i-ai făcut. Ţi-ai apropiat astfel zilele, şi ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te fac de ocară printre neamuri şi de batjocură printre toate ţările.
5 Cei de aproape şi cei de departe îşi vor bate joc de tine, căci eşti vestită ca spurcată şi plină de turburări!
6 Iată că în tine, toţi voivozii lui Israel îşi întrebuinţează puterea ca să verse sînge.
7 În tine, tatăl şi mama sînt dispreţuiţi, străinul este chinuit, orfanul şi văduva sînt asupriţi.
8 Tu Îmi nesocoteşti locaşurile Mele cele sfinte, Îmi spurci Sabatele.
9 În tine sînt bîrfitori, ca să verse sînge; în tine se mănîncă jertfe idoleşti pe munţi; în mijlocul tău se fac desfrînări.
10 În mijlocul tău, se descopere goliciunea tatălui; în mijlocul tău, este silită femeia în timpul necurăţiei ei!
11 În mijlocul tău, fiecare se dedă la urîciuni cu nevasta aproapelui său, fiecare se spurcă prin amestecare de sînge cu noră-sa, fiecare necinsteşte pe soru-sa, fiica tatălui său.
12 În tine, se iau daruri pentru vărsare de sînge. Tu iei dobîndă şi camătă, jăfuieşti cu sila pe aproapele tău, şi pe Mine, Mă uiţi, zice Domnul, Dumnezeu.``
13 ,,De aceea, iată că bat din mîni, din pricina lăcomiei pe care ai avut -o, şi din pricina sîngelui vărsat în mijlocul tău.
14 Îţi va suferi inima, şi Îţi vor fi mînile destul de tari în zilele cînd voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi lucra.
15 Te voi risipi printre neamuri, te voi răspîndi în felurite ţări, şi îţi voi nimici cu desăvîrşire necurăţia din mijlocul tău.
16 Vei fi spurcată astfel de tine însăţi înaintea neamurilor, şi vei şti că Eu sînt Domnul.``
17 Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:
18 ,,Fiul omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine ca nişte sgură; toţi sînt aramă, cositor, fer, plumb, în cuptorul de topit; au ajuns nişte sgură de argint.
19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Pentru că toţi aţi ajuns nişte sgură, iată că vă voi strînge în mijlocul Ierusalimului.
20 Cum se strînge argintul, arama, ferul, plumbul şi cositorul, în cuptorul de topit şi se suflă în foc ca să se topească, aşa vă voi strînge şi Eu în mînia şi urgia Mea, vă voi pune acolo şi vă voi topi.
21 Da, vă voi strînge şi voi sufla peste voi cu focul mîniei Mele şi vă veţi topi în el.
22 Cum se topeşte argintul în topitoare, aşa veţi fi topiţi voi în mijlocul lui. Şi veţi şti că Eu Domnul, Mi-am vărsat mînia peste voi.``
23 Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:
24 ,,Fiul omului, spune Ierusalimului: ,,Eşti o ţară necurăţită, şi neudată de ploaie în ziua mîniei.``
25 Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui, ca să înghită sufletele, ca un leu care răcneşte şi îşi sfăşie prada; pun mîna pe bogaţii şi lucruri scumpe, şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui.
26 Preoţii lui calcă Legea Mea şi Imi pîngăresc lucrurile Mele sfînte, nu fac nici o deosebire între ce este sfînt şi ce nu este sfînt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii dela Sabatele Mele, şi sînt pîngărit în mijlocul lor.
27 Căpeteniile lui sînt în mijlocul lui ca nişte lupi cari îşi sfîşie prada; varsă sînge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani.
28 Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, proorocii mincinoase. Ei zic: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!`` Şi Domnul nu le -a vorbit!
29 Poporul din ţară se dedă la sîlnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin, împotriva oricărei dreptăţi!
30 Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n'o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!
31 Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mîniei Mele, şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu.``
1 Demais veio a mim a palavra de Jeová, dizendo:
2 Tu, filho do homem, acaso julgarás, sim julgarás a cidade sanguinolenta? faze-lhe, pois, conhecer todas as suas abominações.
3 Dirás: Assim diz o Senhor Jeová: Uma cidade que derrama sangue dentro de si, para que venha o seu tempo, e que faz ídolos contra si mesmo para se contaminar!
4 Pelo teu sangue que derramaste te fazes culpada, e pelos teus ídolos que fabricaste estás contaminada; e fizeste avizinhar os teus dias, e és chegada até os teus anos. Por isso eu te fiz o opróbrio das nações, e o escárnio de todos os países.
5 Os que estão perto, e os que estão longe de ti, escarnecerão de ti, ó infame e cheia de tumultos.
6 Eis que os príncipes de Israel, cada um conforme o seu poder, têm estado no meio de ti, para derramarem o sangue.
7 No meio de ti fizeram pouco caso de seu pai e de sua mãe; no meio de ti usaram de opressão para com o estrangeiro; no meio de ti foram injustos para com o órfão e a viúva.
8 Desprezaste as minhas coisas sagradas, e profanaste os meus sábados.
9 Homens caluniadores acharam-se no meio de ti para derramarem o sangue; e no meio de ti comeram sobre os montes; no meio de ti praticaram a luxúria.
10 No meio de ti descobriram a nudez de seus pais; no meio de ti humilharam a que estava imunda no tempo da sua separação.
11 Um praticou o que é abominável com a mulher do seu próximo, outro contaminou com luxúria sua nora, e outro no meio de ti humilhou sua irmã, filha de seu pai.
12 No meio de ti receberam peitas para derramarem o sangue; usura e ganhos ilícitos tomaste, e ávido de sórdidas ganâncias trataste o teu próximo com opressão, e de mim te esqueceste, diz o Senhor Jeová.
13 Eis que, portanto, bati as mãos contra o lucro desonesto que ganhaste, e contra o teu sangue que houve no meio de ti.
14 Poderá o teu coração estar firme, ou poderão ser fortes as tuas mãos, nos dias em que eu tratarei contigo? Eu Jeová o disse, e o farei.
15 Espalhar-te-ei entre as nações e te dispersarei pelos países; e de ti consumirei a tua imundícia.
16 Serás profanada em ti mesma à vista das nações, e saberás que eu sou Jeová.
17 Veio a mim a palavra de Jeová, dizendo:
18 Filho do homem, a casa de Israel tem-se tornado para mim em escória; todos eles são cobre e estanho, e ferro, e chumbo, no meio da fornalha; eles são a escória da prata.
19 Portanto assim diz o Senhor Jeová: Porquanto todos vós vos tornastes em escória, portanto eis que eu vos ajuntarei no meio de Jerusalém.
20 Como se ajuntam a prata, e o cobre, e o ferro, e o chumbo e o estanho no meio da fornalha, para assoprar o fogo sobre eles, com o fim de os fundir; assim vos ajuntarei na minha ira e no meu furor, e ali vos porei, e vos fundirei.
21 Na verdade congregar-vos-ei, e assoprarei sobre vós com o fogo da minha ira, e sereis fundidos no meio dela.
22 Como se funde a prata no meio da fornalha, assim sereis fundidos no meio dela; e sabereis que eu Jeová derramei o meu furor sobre vós.
23 Veio a mim a palavra de Jeová, dizendo:
24 Filho do homem, dize-lhe a ela: Tu és uma terra que não está purificada, nem regada de chuvas no dia da indignação.
25 Há no meio dela uma conspiração dos seus profetas, como um leão que ruge e que arrebata a presa. Eles devoram almas, recebem tesouros e coisas preciosas; multiplicam as suas viúvas no meio dela.
26 Os seus sacerdotes violentam a minha lei, e profanam as minhas coisas sagradas. Não distinguem entre o santo e o profano, nem fazem que os homens discernam a diferença entre o imundo e o limpo, e dos meus sábados escondem os seus olhos, e eu sou profanado entre eles.
27 Os seus príncipes no meio dela são como lobos que arrebatam a presa, para derramarem o sangue, e destruírem as almas, a fim de ganharem lucro desonesto.
28 Vendo vaidades e adivinhando-lhes mentiras, os seus profetas rebocam para eles com argamassa magra, dizendo: Assim diz o Senhor Jeová, quando Jeová não falou.
29 O povo da terra usou de opressão, e praticou roubos; afligiu ao pobre e ao necessitado; oprimiu injustamente ao estrangeiro.
30 Busquei entre eles um homem que concertasse a sebe e que se pusesse na brecha diante de mim por esta terra, para que eu não a destruísse; porém não o achei.
31 Por isso derramei sobre eles a minha indignação; com o fogo do meu furor os consumi: fiz que o seu caminho lhes recaísse sobre a cabeça, diz o Senhor Jeová.