1 În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi, şi a tras la un om din Adulam, numit Hira.
2 Acolo, Iuda a văzut pe fata unui Cananit, numit Şua; a luat -o de nevastă, şi s'a culcat cu ea.
3 Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, pe care l -a numit Er.
4 A rămas iarăş însărcinată, şi a mai născut un fiu, căruia i -a pus numele Onan.
5 A mai născut iarăş un fiu, căruia i -a pus numele Şela; Iuda era la Czib, cînd a născut ea.
6 Iuda a luat întîiului său născut Er, o nevastă numită Tamar.
7 Er, întîiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi Domnul l -a omorît.
8 Atunci Iuda a zis lui Onan: ,,Du-te la nevasta fratelui tău, ia -o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămînţă fratelui tău.``
9 Onan, ştiind că sămînţa aceasta n'are să fie a lui, vărsa sămînţa pe pămînt ori de cîte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămînţă fratelui său.
10 Ce făcea el n'a plăcut Domnului, care l -a omorît şi pe el.
11 Atunci Iuda a zis norei sale Tamar: ,,Rămîi văduvă în casa tatălui tău, pînă va creşte fiul meu Şela.`` Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s'a dus, şi a locuit în casa tatălui ei.
12 Au trecut multe zile, şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s'a suit la Timna, la cei ce -i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, Adulamitul.
13 Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, şi i-au zis: ,,Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile.``
14 Atunci ea şi -a lepădat hainele de văduvă, s'a acoperit cu o măhramă, s'a îmbrăcat în alte haine, şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu -i fusese dată de nevastă.
15 Iuda a văzut -o, şi a luat -o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.
16 S'a abătut la ea din drum, şi a zis: ,,Lasă-mă să mă culc cu tine!`` Căci n'a cunoscut -o că era noru-sa. Ea a zis: ,,Ce-mi dai ca să te culci cu mine?``
17 El a răspuns: ,,Am să-ţi trimet un ied din turma mea.`` Ea a zis: ,,Îmi dai un zălog, pînă îl vei trimete?``
18 El a răspuns: ,,Ce zălog să-ţi dau?`` Ea a zis: ,,Inelul tău, lanţul tău, şi toiagul pe care -l ai în mînă.`` El i le -a dat. Apoi s'a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată dela el.
19 Ea s'a sculat, şi a plecat; şi -a scos mahrama şi s'a îmbrăcat iarăş în hainele de văduvă.
20 Iuda a trimes iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mînile femeii. Dar acesta n'a găsit -o.
21 A întrebat pe oamenii locului, şi a zis: ,,Unde este curva aceea, care stătea aici la Enaim, pe drum?`` Ei au răspuns: ,,N'a fost nici o curvă aici.``
22 Adulamitul s'a întors la Iuda, şi i -a spus: ,,N'am găsit -o; şi chiar oamenii de acolo au zis: ,,N'a fost nici o curvă aici.``
23 Iuda a zis: ,,Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de rîs. Iată, am trimes iedul acesta, şi n'ai găsit -o.``
24 Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: ,,Tamar, noru-ta, a curvit, şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.`` Şi Iuda a zis: ,,Scoateţi -o afară ca să fie arsă.``
25 După ce au scos -o afară, ea a trimes să spună socrului său: ,,Dela omul acela, ale cui sînt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea, şi toiagul acesta.``
26 Iuda le -a cunoscut, şi a zis: ,,Ea este mai puţin vinovată decît mine, fiindcă n'am dat -o de nevastă fiului meu Şela.`` Şi nu s'a mai împreunat cu ea deatunci.
27 Cînd i -a venit vremea să nască, iată că în pîntecele ei erau doi gemeni.
28 Şi în timpul naşterii, unul a scos mîna înainte; moaşa i -a apucat mîna, şi a legat -o cu un fir roş, zicînd: ,,Acesta a ieşit cel dintîi.``
29 Dar el a tras mîna înapoi, şi a ieşit frate-său. Atunci moaşa a zis: ,,Ce spărtură ai făcut!`` De aceea i -a pus numele Pereţ (Spărtură).
30 În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roş la mînă; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu). Iosif în Egipt.
1 Nesse tempo separou-se Judá de seus irmãos e uniu-se a um adulamita, que se chamava Hira.
2 Viu ali a filha dum cananeu, por nome Sua; tomou-a por mulher e a conheceu.
3 Ela concebeu e deu à luz um filho; e o pai chamou-lhe Er.
4 Tornou a conceber e deu à luz um filho, a quem a mãe chamou Onã.
5 Deu à luz mais um filho, e chamou-lhe Selá. Judá estava em Quezibe, quando ela deu à luz.
6 Judá tomou para o seu primogênito Er uma mulher, a qual se chamava Tamar.
7 Ora Er, o primogênito de Judá, era um homem mau aos olhos de Jeová; assim Jeová o matou.
8 Disse Judá a Onã: Toma a mulher de teu irmão, cumpre para com ela o dever dum irmão de seu marido e dá sucessão a teu irmão.
9 Mas Onã sabia que os filhos não havia de ser tidos por seus; assim todas as vezes que ele se unia à mulher de seu irmão, deixava cair o sêmen no chão, para que não desse sucessão a seu irmão.
10 O que ele fazia era mau aos olhos de Jeová, que o matou também a ele.
11 Disse Judá a Tamar, sua nora: Fica-te viúva em casa de teu pai, até que meu filho Selá venha a ser homem; porquanto disse: Para que não morra este, como seus irmãos. Assim se foi Tamar e morou em casa de seu pai.
12 No correr do tempo morreu a filha de Sua, mulher de Judá; e consolado Judá, subiu a Timna para ir ter com os tosquiadores das suas ovelhas, ele e seu amigo Hira, o adulamita.
13 Foi dito a Tamar: Eis que teu sogro sobe a Timna para tosquiar as suas ovelhas.
14 Ela se despiu dos vestidos de sua viuvez, se cobriu com um véu, envolveu-se e se assentou à entrada de Enaim, que está no caminho que vai dar a Timna; pois viu que Selá era já homem feito, e ela não lhe fora dada por mulher.
15 Vendo-a Judá, teve-a por uma prostituta; pois ela tinha coberto o rosto.
16 Então se chegou a ela no caminho e disse: Vem, deixa-me estar contigo; pois não sabia que ela era sua nora. Perguntou-lhe ela: Que me darás, para estares comigo?
17 Respondeu ele: Eu te enviarei um cabrito do rebanho. Perguntou ela: Dar-me-ás um penhor, até que o envies?
18 Respondeu ele: Que penhor é o que te darei? Disse ela: Teu selo com a corda, e o báculo que tens na mão. Ele, pois, lhos deu, e a conheceu, e ela concebeu.
19 Ela, levantando-se, se foi, tirou de si o véu, e se vestiu com os vestidos de sua viuvez.
20 Enviou Judá o cabrito por intermédio de seu amigo, o adulamita, para receber o penhor da mão da mulher; porém não a encontrou.
21 Então perguntou aos homens daquele lugar: Onde está a prostituta que estava em Enaim junto ao caminho? Responderam eles: Aqui não tem estado prostituta alguma.
22 Tendo voltado a Judá, disse: Não a encontrei; e também os homens do lugar disseram: Aqui não tem estado prostituta alguma.
23 Respondeu Judá: Que ela o guarde para si, para que não nos tornemos em opróbrio; eis que enviei este cabrito, mais tu não a encontraste.
24 Passado quase três meses foi dito a Judá: Tamar, tua nora, fornicou; e eis que está pejada da fornicação. Então disse Judá: Tirai-a para fora, e seja ela queimada.
25 Havendo sido tirada para fora, mandou ela dizer a seu sogro: Eu concebi do homem de quem são estas coisas; e disse mais: Reconhece de quem são estes, o selo com o cordão e o báculo.
26 Reconheceu-os Judá e disse: Ela é mais justa do que eu; porquanto não a entreguei a meu filho Selá. Ele, pois, nunca mais a conheceu.
27 Aconteceu que ao tempo de dar à luz, eis que havia gêmeos no seu ventre.
28 Quando estava com dores de parto, um deitou fora a mão, e a parteira tomou e atou na mão dele uma fita encarnada, dizendo: Este saiu primeiro.
29 Mas, recolhendo ele a mão, saiu seu irmão; e ela disse: Porque fizestes para ti uma rotura? portanto foi chamado Perez.
30 Depois saiu seu irmão, em cuja a mão estava a fita encarnada; e foi chamado Zera.