1 În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.

2 El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.

3 Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît şi pentru ale norodului.

4 Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.

5 Tot aşa şi Hristos, nu Şi -a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I -a zis: ,,Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.``

6 Şi, cum zice iarăş într'alt loc: ,,Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.``

7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pămînteşti, aducînd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să -L izbăvească dela moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,

8 măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le -a suferit.

9 Şi după ce a fost făcut desăvîrşit, S'a făcut pentru toţi cei ce -L ascultă, urzitorul unei mîntuiri vecinice,

10 căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot ,,după rînduiala lui Melhisedec.``

11 Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de tîlcuit; fiindcă v'aţi făcut greoi la pricepere.

12 În adevăr, voi cari de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăş trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintîi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.

13 Şi oricine nu se hrăneşte decît cu lapte, nu este obicinuit cu cuvîntul despre neprihănire, căci este un prunc.

14 Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s'a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.

1 Pois todo o sumo sacerdote, sendo escolhido dentre os homens, é constituído a favor dos homens nas coisas pertencentes a Deus, para que ofereça tanto dons como sacrifícios pelos pecados,

2 o qual possa condoer-se dos ignorantes e dos que erram, pois que ele também está cercado de enfermidades,

3 e por esta razão deve, tanto pelo povo como também por si mesmo, oferecer sacrifício pelos pecados.

4 Ninguém arroga para si esta honra, senão quando é chamado por Deus, como também foi Aarão.

5 Assim também Cristo não se exaltou a si mesmo para ser feito sumo sacerdote, mas aquele que lhe disse: Tu és meu Filho, Hoje eu te gerei;

6 como também em outro lugar diz: Tu és sacerdote para sempre segundo a ordem de Melquisedeque.

7 Ele nos dias da sua carne, tendo oferecido preces e súplicas com forte clamor e lágrimas ao que podia salvá-lo da morte, e tendo sido ouvido pela sua reverência,

8 embora fosse Filho, aprendeu a obediência pelas coisas que sofreu

9 e, tendo sido aperfeiçoado, tornou-se autor da salvação eterna para todos os que lhe obedecem,

10 chamado por Deus sumo sacerdote segundo a ordem de Melquisedeque.

11 Acerca deste, muito temos que dizer e difícil de explicar, visto que vos tendes tornado tardios em ouvir.

12 Pois devendo já ser mestres em razão do tempo, tendes ainda mister de que alguém vos ensine os rudimentos dos princípios elementares dos oráculos de Deus, e vos tendes tornado tais que tendes precisão de leite e não de mantimento sólido.

13 Todo o que usa de leite é inexperiente na palavra da justiça, pois é criança;

14 mas o mantimento sólido é para os adultos, para aqueles que têm pela prática as suas faculdades exercitadas para discernirem tanto o bem como o mal.