1 Toţii copiii lui Israel au ieşit dela Dan pînă la Beer-Şeba şi ţara Galaadului, şi adunarea s'a strîns ca un singur om înaintea Domnului, la Miţpa.
2 Căpeteniile întregului popor, toate seminţiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeştri, cari scoteau sabia.
3 Şi fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Miţpa. Copiii lui Israel au zis: ,,Spuneţi cum s'a întîmplat această nelegiuire?``
4 Atunci Levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Ajunsesem, împreună cu ţiitoarea mea, la Ghibea lui Beniamin, ca să rămînem peste noapte acolo.
5 Locuitorii din Ghibea s'au sculat împotriva mea, şi au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gînd să mă omoare, au siluit pe ţiitoarea mea, pînă cînd a murit.
6 Mi-am luat ţiitoarea, şi am tăiat -o în bucăţi, pe cari le-am trimes în tot ţinutul moştenirii lui Israel; căci au săvîrşit o nelegiuire şi o mişelie în Israel.
7 Iată-vă pe toţi, copii ai lui Israel; sfătuiţi-vă, şi luaţi o hotărîre aici!``
8 Tot poporul s'a sculat ca un singur om, şi a zis: ,,Niciunul din noi să nu se ducă în cortul lui, şi nimeni să nu se întoarcă acasă.
9 Iată acum ce vom face cetăţii Ghibea: să mergem împotriva ei după cum vom ieşi la sorţ.
10 Să luăm din toate seminţiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr'o mie, şi o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor, pentruca, la întoarcerea lor, să facem cetăţii Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mişelia pe care a făcut -o ea în Israel.``
11 Astfel toţi bărbaţii lui Israel s'au strîns împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om.
12 Seminţiile lui Israel au trimes nişte oameni în toate familiile lui Beniamin, ca să -i spună: ,,Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care s'a făcut între voi?
13 Scoateţi afară acum pe oamenii aceia stricaţi din Ghibea, ca să -i omorîm şi să curăţim răul din mijlocul lui Israel.`` Dar Beniamiţii n'au vrut să asculte glasul fraţilor lor, copiii lui Israel.
14 Beniamiţii au ieşit din cetăţile lor, şi s'au strîns la Ghibea, ca să lupte împotriva copiilor lui Israel.
15 Numărul Beniamiţilor ieşiţi în ziua aceea din cetăţi fost de douăzeci şi şase de mii de oameni, cari scoteau sabia, fără să se mai socotească şi locuitorii din Ghibea, cari alcătuiau şapte sute de oameni aleşi.
16 În tot poporul acesta, erau şapte sute de oameni aleşi cari nu se slujeau de mîna dreaptă; toţi aceştia, aruncînd o piatră cu praştia, puteau să ochească un fir de păr, şi nu dădeau greş.
17 S'a făcut şi numărătoarea bărbaţilor lui Israel, afară de ai lui Beniamin, şi s'a găsit patru sute de mii cari scoteau sabia, toţi bărbaţii de război.
18 Şi copiii lui Israel s'au sculat, s'au suit la Betel, şi au întrebat pe Dumnezeu, zicînd: ,,Cine din noi să se suie întîi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?`` Domnul a răspuns: ,,Iuda să se suie întîi.``
19 Copiii lui Israel au pornit disdedimineaţă, şi au tăbărît la Ghibea.
20 Şi bărbaţii lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaţilor lui Beniamin, şi s'au aşezat în linie de bătae împotriva lor înaintea cetăţii Ghibea.
21 Fiii lui Beniamin au ieşit din Ghibea, şi în ziua aceea au culcat la pămînt douăzeci şi două de mii de oameni din Israel.
22 Poporul, bărbaţii lui Israel, s'au îmbărbătat, şi s'au aşezat din nou în linie de bătaie în locul unde se aşezaseră în ziua întîi.
23 Şi copiii lui Israel s'au suit, şi au plîns înaintea Domnului pînă seara; au întrebat pe Domnul, şi au zis: ,,Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?`` Domnul a răspuns: ,,Suiţi-vă împotriva lui.``
24 Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin, în ziua a doua.
25 Şi în aceeaş zi, Beniamiţii le-au ieşit înainte din Ghibea, şi iarăş au culcat la pămînt optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toţi în stare să poarte armele.
26 Toţii copiii lui Israel şi tot poporul s'au suit şi au venit la Betel; au plîns şi au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea pînă seara, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire înaintea Domnului.
27 Şi copiii lui Israel au întrebat pe Domnul-acolo se găsea atunci chivotul legămîntului lui Dumnezeu,
28 şi Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu, -şi au zis: ,,Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin, sau să mă las?`` Domnul a răspuns: ,,Suiţi-vă, căci mîne îi voi da în mînile voastre.``
29 Atunci Israel a pus nişte oameni la pîndă în jurul cetăţii Ghibea.
30 Copiii lui Israel s'au suit împotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, şi s'au aşezat în linie de bătaie înaintea cetăţii Ghibea, ca şi în celelalte dăţi.
31 Şi fiii lui Beniamin au ieşit înaintea poporului, şi au fost traşi departe de cetate. Au început să lovească de moarte în popor, ca şi în celelalte dăţi, pe drumurile cele mari, cari suie: unul la Betel şi altul la Ghibea prin cîmpie, şi au ucis aproape treizeci de bărbaţi din Israel.
32 Fiii lui Beniamin ziceau: ,,Iată -i bătuţi înaintea noastră ca şi mai înainte!`` Dar copiii lui Israel ziceau: ,,Să fugim, şi să -i tragem departe de cetate la drumul mare.``
33 Toţi bărbaţii lui Israel şi-au părăsit locurile, şi s'au înşiruit de bătaie la Baal-Tamar; şi oamenii lui Israel, cari stăteau la pîndă, s'au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibea.
34 Zece mii de oameni aleşi din tot Israelul au ajuns înaintea cetăţii Ghibea. Lupta a fost aprigă, şi Beniamiţii nu-şi închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă.
35 Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, şi copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toţi în stare să poarte armele.
36 Fiii lui Beniamin credeau că bărbaţii lui Israel sînt bătuţi, căci aceştia făceau loc Beniamiţilor şi se bizuiau pe oamenii pe cari -i puseseră la pîndă împotriva cetăţii Ghibea.
37 Oamenii dela pîndă s'au aruncat repede asupra cetăţii Ghibea, au pornit înainte şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul săbiei.
38 După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbaţii lui Israel, cei dela pîndă aveau să facă să se înalţe din cetate un fum gros.
39 Atunci bărbaţii lui Israel s'au întors în luptă. Beniaminţii le omorîseră aproape treizeci de oameni, şi ziceau: ,,Negreşit, iată -i bătuţi înaintea noastră ca în cea dintîi luptă!``
40 Dar un fum gros începea să se înalţe atunci din cetate. Beniamiţii s'au uitat înapoi; şi iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer.
41 Bărbaţii lui Israel se întorseseră; şi bărbaţii lui Beniamin s'au înspăimîntat, văzînd prăpădul care avea să -i ajungă.
42 Au dat dosul înaintea bărbaţilor lui Israel, şi au fugit pe calea care duce în pustie., Dar năvălitorii s'au luat după ei, iar pe cei ce ieşiseră din cetate i-au culcat la pămînt, căci îi prinseseră la mijloc.
43 Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit şi l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, pînă în faţa cetăţii Ghibea înspre soare răsare.
44 Optsprezece mii de bărbaţi au căzut din Beniamin, toţi voinici.
45 Din ceice au dat dosul ca să fugă spre pustie la stînca Rimon, bărbaţii lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmărit pînă la Ghideom, şi au ucis din ei două mii.
46 Întreg numărul Beniamiţilor cari au perit în ziua aceea a fost de douăzeci şi cincii de mii de oameni în stare să poarte armele, toţi voinici.
47 Şase sute de oameni erau ceice dăduseră dosul şi fugiseră spre pustie la stînca Rimon; acolo au rămas patru luni.
48 Bărbaţii lui Israel s'au întors la fiii lui Beniamin, şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei, dela oamenii din cetăţi pînă la dobitoace, şi tot ce au găsit. Au pus de asemenea foc tuturor cetăţilor pe cari le-au găsit în cale.
1 Saíram todos os filhos de Israel, e reuniu-se perante Jeová em Mispa a congregação como se fora um só homem, desde Dã até Berseba, como também a terra de Gileade.
2 Os homens principais de todo o povo, a saber, de todas as tribos de Israel, apresentaram-se na assembléia do povo de Deus, em número de quatrocentos mil que tiravam a espada.
3 (Ouviram os filhos de Benjamim que os filhos de Israel haviam subido a Mispa) Disseram os filhos de Israel: Dizei-nos, de que modo se cometeu esta maldade?
4 Respondeu o levita, marido da mulher que fora morta: Em Gibeá que pertence a Benjamim entrei eu com minha concubina para ali passar a noite.
5 Os cidadãos de Gibeá levantaram-se contra mim, e cercaram de noite a casa, em que eu estava; a mim me tencionaram matar e a minha concubina a violaram, de maneira que morreu.
6 Então peguei na minha concubina, dividi-a em pedaços, e enviei-os por todo o país da herança de Israel, porque cometeram tal abominação e loucura em Israel.
7 Eis aqui estais todos vós, israelitas; dai a vossa palavra e conselho neste caso.
8 Todo o povo se levantou como um só homem, dizendo: Nenhum de nós irá para a sua tenda, e nenhum de nós voltará para a sua casa.
9 Porém isto é o que faremos a Gibeá; subiremos contra ela por sorte;
10 Tomaremos de todas as tribos de Israel dez homens de cada cem, e cem de cada mil, e mil de cada dez mil para procurarem víveres para o povo, a fim de que, vindo a Gibeá de Benjamim, lhe dêem o pago de toda a loucura que fez em Israel.
11 Assim se ajuntaram contra a cidade todos os homens de Israel, coligados como um só homem.
12 As tribos de Israel mandaram homens por toda a tribo de Benjamim, para que lhe dissessem: Que maldade é essa que se fez entre vós?
13 Entregai-nos agora os homens, filhos de Belial, que estão em Gibeá, para que os façamos morrer, e para que tiremos de Israel este mal. Porém Benjamim não quis ouvir a voz de seus irmãos, os filhos de Israel.
14 Das cidades ajuntaram-se em Gibeá os filhos de Benjamim para saírem a pelejar contra os filhos de Israel.
15 Contaram-se naquele dia os filhos de Benjamim, das cidades, vinte e seis mil homens que tiravam a espada, afora os habitantes de Gibeá, de que se contaram setecentos homens escolhidos.
16 Entre todo este povo havia setecentos homens escolhidos que usavam da mão esquerda em vez da direita, cada um podia dar tiros de funda num cabelo sem errar.
17 Foram contados dos homens de Israel, excluindo a Benjamim, quatrocentos mil que tiravam a espada, todos eles homens de guerra.
18 Tendo-se levantado os filhos de Israel, subiram a Betel, e consultaram a Deus, perguntando: Quem de nós subirá primeiro para pelejar contra os filhos de Benjamim? Respondeu Jeová: Judá subirá primeiro.
19 Levantaram-se de manhã os filhos de Israel e acamparam-se contra Gibeá.
20 Saíram os homens de Israel para pelejar contra Benjamim, e ordenaram batalha contra eles junto a Gibeá.
21 Então os filhos de Benjamim saíram de Gibeá, e derrubaram por terra naquele dia vinte e dois mil homens dos israelitas.
22 Esforçou-se o povo, os homens de Israel, e tornaram a ordenar batalha no lugar em que a tinham ordenado no primeiro dia.
23 Subiram os filhos de Israel e choraram diante de Jeová até a tarde, e perguntaram-lhe: Tornarei a pelejar contra os filhos de meu irmão Benjamim? Respondeu Jeová: Subi contra eles.
24 Marcharam os filhos de Israel contra os filhos de Benjamim no segundo dia.
25 Também Benjamim nesse mesmo dia lhes saiu de Gibeá ao encontro, e derrubou por terra dos filhos de Israel mais dezoito mil homens; todos estes tiravam a espada.
26 Todos os filhos de Israel, e todo o povo, subiram a Betel, choraram, ali se assentaram diante de Jeová e jejuaram aquele dia até a tarde. Diante de Jeová ofereceram holocaustos e ofertas pacíficas.
27 Os filhos de Israel perguntaram a Jeová (porque a arca da aliança de Deus estava ali naqueles dias,
28 e Finéias, filho de Eleazar, filho de Arão, lhe assistia): Tornarei ainda a sair à peleja contra os filhos de meu irmão Benjamim, ou desistirei? Respondeu Jeová: Subi, porque amanhã tos entregarei nas mãos.
29 Israel pôs emboscadas ao redor de Gibeá.
30 Ao terceiro dia subiram os filhos de Israel contra os filhos de Benjamim, e como das outras vezes ordenaram batalha contra Gibeá.
31 Saíram os filhos de Benjamim ao encontro do povo, e foram atraídos da cidade; como das outras vezes começaram a ferir e mataram do povo uns trinta homens de Israel no campo, pelas estradas, uma das quais sobe para Betel, e a outra para Gibeá.
32 Disseram os filhos de Benjamim: Estão derrotados diante de nós como dantes. Porém os filhos de Israel disseram: Fujamos, e atraiamo-los da cidade para as estradas.
33 Todos os homens de Israel se levantaram do seu lugar, e ordenaram batalha em Baal-Tamar. A emboscada de Israel surgiu de repente do seu lugar ao ocidente de Gibeá.
34 Vieram contra Gibeá dez mil homens escolhidos de todo o Israel e travou-se renhido combate; mas os de Gibeá não sabiam que a derrota vinha sobre eles.
35 Jeová feriu a Benjamim diante de Israel, que lhe destruiu naquele dia vinte e cinco mil e cem homens: todos estes tiravam a espada.
36 Assim os filhos de Benjamim viram que estavam derrotados: pois os homens de Israel cederam lugar a Benjamim, porque confiaram na emboscada que haviam posto contra Gibeá.
37 A emboscada apressou-se, correu impetuosamente para Gibeá e, apresentando-se ali, feriu a cidade toda ao fio da espada.
38 Os homens de Israel tinham combinado com a emboscada que fizesse subir uma nuvem de fumo como sinal do tempo,
39 em que deviam voltar ao combate. Benjamim começou a ferir e a matar dos homens de Israel quase trinta pessoas, pois disseram: Sem dúvida estão derrotados diante de nós, como na peleja anterior.
40 Mas, quando a nuvem começou a subir da cidade numa coluna de fumo, os benjamitas olharam para trás, e eis que a cidade toda subia em fumo ao céu.
41 Os homens de Israel deram volta, e os homens de Benjamim pasmaram, pois viram que a derrota lhes tinha sobrevindo.
42 Portanto, viraram as costas diante dos filhos de Israel em busca do caminho do deserto; porém a peleja os apertou; os das cidades os destruíram ao passar por eles.
43 Cercaram aos benjamitas, perseguiram-nos e pisaram-nos desde Menuá até a altura de Gibeá para o nascente do sol.
44 Caíram de Benjamim dezoito mil homens, todos eles homens de valor.
45 Então viraram as costas e fugiram para o deserto até a penha de Rimom. Rabiscaram deles nas veredas ainda cinco mil homens; seguiram-nos de perto até Gidom, e mataram deles uns dois mil homens.
46 Assim que todos os que de Benjamim caíram naquele dia foram vinte e cinco mil homens que tiravam a espada, todos eles homens de valor.
47 Mas seiscentos homens viraram as costas e, fugindo para o deserto até a penha de Rimom, ficaram ali quatro meses.
48 Os filhos de Israel voltaram para os filhos de Benjamim, e feriram ao fio da espada a cidade com os homens e animais e tudo o que se achava ali; além disso puseram fogo a todas as cidades que acharam.