1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!

3 Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?

4 Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!

5 Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!

6 Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

7 Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;

8 vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.

9 Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?

10 El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

11 Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?

12 La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.

13 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.

14 Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.

15 El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.

16 El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.

17 El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.

18 El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.

19 El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici

20 El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.

21 El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari.

22 El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.

23 El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.

24 El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,

25 unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.

1 Então respondeu Jó:

2 Na verdade vós sois o povo, E a sabedoria morrerá convosco.

3 Mas eu tenho entendimento como vós, Eu não vos sou inferior. Quem não sabe tais cousas como essas?

4 Eu sou como quem se torna o ludibrio do seu vizinho, Eu, homem, que invocava a Deus, e ele me respondia; O homem justo e sincero servindo de ludibrio.

5 No pensamento de quem está seguro há desprezo para a desgraça, Ela está preparada para aquele cujos pés resvalam.

6 As tendas dos salteadores são prósperas, E os que provocam a Deus estão seguros; Tudo lhes põe Deus nas mãos.

7 Mas pergunta agora às bestas da terra, e elas te ensinarão; E às aves do céu, e elas te farão saber.

8 Ou fala com a terra, e ela te ensinará; E os peixes do mar to declararão.

9 Quem não aprendeu de todos estes Que a mão de Jeová faz isto?

10 Na mão dele está a alma de todo o ser vivente, E o espírito de todo o gênero humano.

11 Porventura não provará o ouvido as palavras, Assim como o paladar experimenta a sua comida?

12 Com os velhos está a sabedoria, E na vida dilatada, o entendimento.

13 Com Deus está a sabedoria e a força, Ele tem conselho e entendimento.

14 Eis que derriba, e não se pode reedificar; Lança na prisão, e não se pode abrir.

15 Retém as águas, e elas secam; Solta-as, e elas transtornam a terra.

16 Com ele está a fortaleza e a verdadeira sabedoria, São dele os enganados e os que enganam.

17 Despoja os conselheiros, E faz os juízos tolos.

18 Dissolve a autoridade dos reis, E cinge os lombos deles com um cinto.

19 Despoja os sacerdotes, E abate os poderosos.

20 Emudece os que são dignos da fé, E tira o entendimento aos anciãos.

21 Derrama desprezo sobre os príncipes, E afrouxa o cinto dos fortes.

22 Das trevas revela cousas profundas, E traz à luz a sombra da morte.

23 Multiplica as nações, e fá-las perecer; Dissipa as nações, e as congrega.

24 Tira o entendimento aos príncipes do povo da terra, E fá-los errar num deserto em que não há caminho.

25 Eles apalpam trevas e não luz, E fá-los cambalear como um ébrio.