1 Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.

3 Pentruce ne socoţi atît de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?

4 Oare pentru tine, care te sfîşii în mînia ta, s'ajungă pustiu pămîntul, şi să se strămute stîncile din locul lor?

5 5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.

6 Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.

7 Paşii lui cei puternici se vor strîmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea.

8 Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea;

9 este prins în cursă de călcăi, şi laţul pune stăpînire pe el;

10 capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt, şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

11 De jur împrejur îl apucă spaima, şi -l urmăreşte pas cu pas.

12 Foamea îi mănîncă puterile, nenorocirea este alături de el.

13 Mădularele îi sînt mistuite unul după altul, mădularele îi sînt mîncate de întîiul născut al morţii.

14 Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, şi este tîrît spre împăratul spaimelor.

15 Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

16 Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sînt ramurile tăiate.

17 Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.

18 Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume.

19 Nu lasă nici moştenitori, nici sămînţă în poporul său, nicio rămăşiţă vie în locurile în cari locuia.

20 Neamurile cari vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază.

21 Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.``

1 Então respondeu Bildade suíta:

2 Até quando andareis à caça de palavras? Entendei, e depois falaremos.

3 Por que somos reputados por animais, E feitos imundos aos vossos olhos?

4 Tu que te despedaças na tua ira, Acaso por amor de ti será abandonada a terra? Ou será a penha removida do seu lugar?

5 Na verdade a luz do iníquo se apagará, E não resplandecerá a chama do seu fogo.

6 A luz se obscurecerá na sua tenda, E a lâmpada que está por cima dele se apagará.

7 Estreitar-se-ão os passos do seu poder, E o seu conselho o derribará.

8 Pois pelos seus próprios pés é lançado na rede, E anda sobre as malhas.

9 O alçapé o apanha pelo calcanhar, E o laço o prende.

10 A corda está-lhe escondida na terra, E a armadilha na vereda.

11 De todos os lados o amedrontam terrores, E de perto perseguem-lhe os pés.

12 O seu vigor será consumido pela fome, E a calamidade estará pronta ao seu lado.

13 Serão devorados os membros do seu corpo; O primogênito da morte devorará os seus membros.

14 Será arrancado da sua tenda em que confia, Será levado ao rei dos terrores.

15 Na sua tenda habitarão os que não lhe pertencem, Espalhar-se-á enxofre sobre a sua habitação.

16 Por baixo as suas raízes secarão, E por cima murcharão os seus ramos.

17 A sua memória perecerá do país, E o seu nome não ficará sobre a face da terra.

18 Será lançado da luz para as trevas, E afugentado do mundo.

19 Não terá nem filho nem neto entre o seu povo, Nem alguém que fique onde ele peregrinava.

20 Os do ocidente pasmam do dia dele, Assim como se espantam os do oriente.

21 Na verdade tais são as moradas do ímpio, E este é o paradeiro daquele que não conhece a Deus.