1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.
3 Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?
4 Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?
5 Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?
6 Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.
7 Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.
8 Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.
9 Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.
10 Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată.
11 Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?
12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!
13 Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori?
14 Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`
15 Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi,
16 cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?
17 Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?`
18 Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! -
19 Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei
20 şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`
21 Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.
22 Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
23 Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
24 Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!
25 Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.
26 Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
27 Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.
28 Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.
29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.
30 El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``
1 Então respondeu Elifaz temanita:
2 Pode o homem ser de proveito a Deus? Não, o sábio é só útil a si mesmo.
3 De que serve ao Todo-poderoso que sejas justo? Ou que lucro tem ele, se fizeres perfeitos os teus caminhos?
4 É por causa da tua reverência que te reprova, Que entra contigo em juízo?
5 Não é grande a tua maldade, E infinitas as tuas iniqüidades?
6 Pois sem causa tomaste penhores a teu irmão, E despojaste dos seus vestidos os nus.
7 Não deste de beber ao cansado, E negaste pão ao faminto.
8 Mas ao homem forte pertencia a terra; E o homem acatado nela habitava.
9 Despediste vazias as viúvas, E os braços dos orfãos foram quebrados.
10 Portanto estás cercado de laços, E um repentino pavor te conturba.
11 Não vês tu as trevas E a inundação de águas que te cobre?
12 Não está Deus nas alturas do céu? E olha a altura das estrelas, quão grande é!
13 E dizes: Pois que sabe Deus? Pode ele julgar através das densas trevas?
14 Grossas nuvens o encobrem, de modo que não pode ver; Só passeia pela abóbada do céu.
15 Queres seguir a rota antiga, Que os homens iníquos pisaram?
16 Estes iníquos foram arrebatados antes de tempo, E os seus alicerces foram derramados como um dilúvio.
17 Eles diziam a Deus: Retira-te de nós, E: Que nos pode fazer o Todo-poderoso?
18 Contudo Deus encheu as suas casas de bens: Longe de mim os conselhos dos iníquos.
19 Os justos o vêem, e se alegram; Os inocentes riem-se deles,
20 Dizendo: Na verdade são exterminados os que se levantaram contra nós, E o fogo consumiu o que deixaram.
21 Apega-te, pois, a Deus, e tem paz; E assim te sobrevirá o bem.
22 Recebe, peço-te, da sua boca a lei, E põe as suas palavras no teu coração.
23 Se voltares para o Todo-poderoso, serás restabelecido; Se lançares a injustiça longe das tuas tendas,
24 E deitares o teu tesouro no pó, E o ouro de Ofir entre as pedras do ribeiro;
25 Então o Todo-poderoso será o teu tesouro, E a tua prata abundantíssima.
26 Pois então te deleitarás no Todo-poderoso, E levantarás o teu rosto a Deus.
27 Tu lhe orarás, e ele te ouvirá; E pagarás os teus votos.
28 Farás decretos que serão bem sucedidos, E a luz brilhará em teus caminhos.
29 Quando os homens te abaterem, dirás: Levantamento! E ele salvará ao humilde.
30 Livrará até aquele que não é inocente, Que deverá a sua salvação à pureza das tuas mãos.