1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
3 Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
4 Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
5 Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor;
6 înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.
7 El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.
8 Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.
9 Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.
10 A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.
11 Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.
12 Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.
13 Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.
14 Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``
1 Então respondeu Jó:
2 Como sabes ajudar ao que não tem poder! Como prestar socorro ao braço que não tem força!
3 Que bons conselhos dás ao que não tem sabedoria, E em quão grande cópia revelas o verdadeiro conhecimento!
4 A quem diriges palavras? E de quem é o espírito que fala em ti?
5 Tremem debaixo das águas Os manes e os que ali habitam.
6 O Cheol está nu diante dele, E Abadom não tem o que lhe cubra.
7 Ele estende o norte sobre o vácuo, E suspende a terra sobre o nada.
8 Encerra as águas nas suas nuvens grossas, E com elas não se rasga a nuvem.
9 Encobre a face do seu trono, E sobre ele estende a sua nuvem.
10 Descreve um limite circular sobre a superfície das águas, Onde a luz e as trevas se confinam.
11 As colunas do céu tremem E se espantam das suas ameaças.
12 Com o seu poder agita o mar, E pelo seu entendimento traspassa a Raabe.
13 Pelo seu sopro os céus são embelezados, A sua mão fere a serpente veloz.
14 Eis que estas cousas são somente as bordas dos seus caminhos; Quão pequeno é o sussurro que dele ouvimos! Porém o trovão dos seus grandes feitos, quem o poderá entender?