1 Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
2 Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.
3 Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
4 Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.
5 Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,
6 pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.
7 Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,
8 cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.
9 Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.
10 Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
11 Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.
12 Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?
13 Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.
14 Adîncul zice: ,Nu este în mine`, şi marea zice: ,Nu este la mine.`;
15 Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;
16 nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
18 Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.
19 Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
20 De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?
21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.
22 Adîncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.`
23 Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.
24 Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.
25 Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,
26 cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
27 atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.
28 Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`
1 Pois a prata tem as suas minas, E o ouro que se refina, o seu lugar.
2 O ferro tira-se da terra, E da pedra se funde o cobre.
3 O homem põe termo às trevas E até os últimos confins ele explora As pedras ocultas na escuridão e na sombra da morte.
4 Abre um poço muito por baixo da habitação humana; São esquecidos dos que andam em cima; Longe dos homens ficam pendentes, e oscilam de um para o outro lado.
5 Quanto à terra, dela procede o pão: E por baixo está revolta como pelo fogo.
6 As suas pedras são o lugar de safiras, Onde se acham também grãos de ouro.
7 Vereda é essa que a ave de rapina ignora, E que o olho do milhafre jamais viu:
8 As altivas bestas feras não a pisam, Nem por ela passa o leão feroz.
9 Estende a sua mão contra a pederneira, Transtorna os montes desde as suas raízes.
10 Corta galerias nas pedras, E os seus olhos vêem tudo o que há de precioso.
11 Tapa os veios de água para que não gotejem, E traz à luz o que está escondido.
12 Mas onde se achará a sabedoria? E onde está o lugar do entendimento?
13 O homem não conhece o preço dela, Nem se acha ela na terra dos viventes.
14 O abismo diz: Ela não está em mim; E o mar diz: Ela não está comigo.
15 Ela não se poderá obter por ouro fino, Nem se passará prata em câmbio dela.
16 O seu valor não poderá ser determinado pelo ouro de Ofir, Nem pelo precioso ônix, nem pela safira.
17 Não se lhe poderá igualar o ouro ou o vidro; Nem se darão em troco dela vasos de ouro fino.
18 Não se fará menção de coral nem de cristal: Na verdade a sabedoria vale mais que as pérolas.
19 Não se lhe igualará o topázio da Etiópia, Nem será o seu valor determinado pelo ouro puro.
20 Donde, pois, vem a sabedoria? Onde está o lugar do entendimento,
21 Visto que está escondida aos olhos de todos os viventes, E oculta às aves do céu?
22 A Perdição e a Morte dizem: Com os nossos ouvidos ouvimos um rumor dela.
23 Deus é quem entende o seu caminho, E é ele quem sabe o lugar dela.
24 Pois ele perscruta até as extremidades da terra, E vê tudo o que há debaixo do céu.
25 Quando regulou o peso do vento, E fixou a medida das águas:
26 Quando decretou leis para a chuva, E caminho para o relâmpago do trovão;
27 Então viu a sabedoria e a manifestou, Estabeleceu-a, esquadrinhou-a mesmo.
28 E disse ao homem: Eis que o temor do Senhor é a sabedoria; E o apartar-se do mal é o entendimento.