1 Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

2 Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

3 Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

4 N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

5 Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

6 să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

7 De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

8 atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

9 Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

10 atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

12 un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

13 De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

14 ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

15 Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

16 Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

17 dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

18 eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

20 fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

21 dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

22 atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

24 Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

25 dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

26 dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

27 şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

28 şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

29 Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

30 eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

32 Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

34 pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

35 Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

36 Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

37 să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

38 Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

39 dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

40 atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.

1 Fiz aliança com os meus olhos; Como, pois, haveria eu de olhar para uma donzela?

2 Pois que porção teria eu do Deus lá de cima, E que herança do Todo-poderoso lá do alto?

3 Acaso não há calamidade para o injusto, E desastre para os que obram a iniqüidade?

4 Porventura não vê ele todos os meus caminhos, E conta todos os meus passos?

5 Se eu tenho andado na companhia de falsidade; E o meu pé se tem apressado após o engano;

6 (Seja eu pesado em balança fiel, Para que Deus conheça a minha integridade);

7 Se os meus passos se têm desviado do caminho, E o meu coração tem seguido os meus olhos, E se qualquer mancha se tem pegado às minhas mãos;

8 Então que eu semeie, e outro coma; Seja arrancado o que produz o meu campo.

9 Se o meu coração se tem deixado seduzir por causa duma mulher, E tenho armado traição à porta do meu próximo;

10 Então moa minha mulher para outro, E sobre ela encurvem-se outros.

11 Pois isso seria um crime infame; Isso seria uma iniqüidade que deveria ser punida pelos juízes:

12 Pois é fogo que consome até a destruição, E desarreigaria toda a minha renda.

13 Se desprezei o direito do meu servo ou da minha serva, Quando eles pleitearam comigo:

14 Que, pois, farei, quando Deus se levantar? E quando ele me visitar, que lhe responderei?

15 Quem me fez na madre a mim, não os fez também a eles? E não foi um que nos formou na madre?

16 Se retive o que desejavam os pobres, Ou se fiz desfalecer os olhos da viúva;

17 Ou se tenho comido sozinho o meu bocado, E dele o órfão não participou

18 (Pelo contrário desde a minha mocidade eu o criei como pai, E desde a madre da minha mãe fui o guia da viúva);

19 Se tenho visto alguém perecer por falta de roupa, Ou que o necessitado não tem com que se cobrir;

20 Se os seus lombos não me abençoaram, E se não se aquentava com os velos das minhas ovelhas,

21 Se tenho levantado a minha mão contra o órfão, Porque eu sentia apoio nos juízes:

22 Então caia o meu ombro da juntura, E dos ossos separe-se o meu braço.

23 Pois a calamidade vinda de Deus foi para mim um horror, Por causa da sua majestade eu nada pude fazer.

24 Se fiz do ouro a minha esperança, E disse ao ouro fino: Em ti confio;

25 Se me regozijei por ser grande a minha riqueza, E por ter a minha mão alcançado muito;

26 Se olhei para o sol quando resplandecia, Ou para a lua quando caminhava cheia de brilho,

27 E o meu coração se deixou enganar em oculto, E beijos lhes mandei com a minha mão:

28 Isso também seria uma iniqüidade que devia ser punida pelos juízes: Pois eu teria negado a Deus que está lá em cima.

29 Se me regozijei na ruína daquele que me odiava; Ou exultei quando o mal lhe sobreveio,

30 (Eu não permiti, na verdade, que a minha boca pecasse, Pedindo com imprecação a sua morte);

31 Se as pessoas da minha tenda não disseram: Quem nos dera achar a alguém que não nos tenha fartado da carne provida por ele.

32 O estrangeiro não passou a noite na rua, Mas abri as minhas portas ao viandante;

33 Se como Adão encobri as minhas transgressões, Escondendo a minha iniqüidade no meu seio,

34 Porque eu tinha medo da grande multidão, E o desprezo das famílias me aterrorizava, De modo que me calei e não saí da porta.

35 Oxalá que eu tivesse quem me ouvisse! (Eis a minha assinatura! que me responda o Todo-poderoso)! E que eu tivesse a acusação que o meu adversário escreveu!

36 Por certo eu a levaria sobre o ombro; Atá-la-ia à fronte como uma coroa.

37 Declarar-lhe-ia o número dos meus passos; Como um príncipe chegar-me-ia a ele.

38 Se a minha terra clamar contra mim, E se os meus sulcos juntamente chorarem;

39 Se comi os seus frutos sem dinheiro, Ou se fiz que os seus donos morressem:

40 Produza ela espinhos em lugar de trigo, E plantas daninhas em lugar de cevada. Acabadas são as palavras de Jó.