1 Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
2 Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.
3 Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.
4 Fiii lui n'au noroc, sînt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!
5 Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi.
6 Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt.
7 Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare.
8 Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.
9 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
10 El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii.
11 El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
12 El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească.
13 El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:
14 dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.
15 Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici.
16 Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.
17 Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.
18 El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.
19 De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.
20 El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.
21 Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea.
22 Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului.
23 Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine.
24 Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,
25 îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp.
26 Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui.
27 Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!``
1 Chama agora; há alguém que te responda? A qual dos entes santos te dirigirás?
2 Pois a insubmissão mata o fátuo, E o apaixonamento tira a vida ao parvo.
3 Eu vi o fátuo criando raízes; Mas de repente declarei maldita a sua habitação.
4 Seus filhos estão longe da segurança, São espezinhados na porta, E não há quem os livre.
5 A sua messe é devorada pelo faminto, Que a arrebata até dentre os espinhos, E o laço abre as fauces para a fazenda deles.
6 Pois a iniqüidade não procede do pó, Nem da terra brota a aflição;
7 Mas o homem nasce para a aflição, Tão certamente como as faíscas voam para cima.
8 Porém quanto a mim, eu buscaria a Deus, E a Deus entregaria a minha causa,
9 O qual faz cousas grandes e inescrutáveis, Maravilhas sem número.
10 Ele faz chover sobre a terra, E envia águas sobre os campos,
11 De modo que põe os abatidos num lugar alto; E os que choram são exaltados à segurança,
12 Ele frustra as maquinações dos astutos, De maneira que as suas mãos não possam acabar o seu empreendimento.
13 Ele apanha os sábios na sua astúcia, O conselho dos perversos é precipitado.
14 De dia se acham em trevas, E ao meio dia andam às apalpadelas como de noite.
15 Porém Deus salva da espada que sai da boca deles, Ele salva o necessitado da mão do poderoso.
16 Assim há esperança para o pobre, E a iniqüidade tapa a boca.
17 Eis que feliz é o homem a quem Deus reprova, Portanto não desprezes a correção do Todo-poderoso.
18 Pois ele faz a ferida, e a ata; Ele fere, e as suas mãos curam.
19 Em seis tribulações ele te livrará, E em sete o mal não te tocará.
20 Na fome ele te redimirá da morte, E na guerra do poder da espada.
21 Estará escondido do açoite da língua, E não terás medo da assolação quando chegar.
22 Da assolação e da penúria te rirás, E não terás medo das feras da terra.
23 Pois terás aliança com as pedras do campo, E as feras do campo estarão em paz contigo.
24 Saberás que a tua tenda está em paz, Visitarás o teu rebanho, e nada te faltará.
25 Também saberás que se multiplicará a tua descendência, E a tua posteridade como a erva da terra.
26 Em boa velhice entrarás na sepultura, Como se recolhe a meda de trigo a seu tempo.
27 Eis que isso, nós o temos provado, assim o é; Ouve-o, e conhece-o tu para o teu bem.