1 Bildad către Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Pînă cînd vrei să vorbeşti astfel, şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic?

3 Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i -a dat pe mîna păcatului.

5 Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atot puternic,

6 dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

7 Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai tîrziu. Învăţăminte din păţania celor dinainte.

8 Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor. -

9 Căci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră. -

10 Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi, şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

11 ,Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?

12 Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decît toate ierburile.

13 Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va peri.

14 Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pînză de păianjen.

15 Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine.

16 Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa,

17 îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri.

18 Dar dacă -l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: ,Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!`

19 Iată, aşa sînt desfătările pe cari i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaş pămînt răsar alţii după el.

20 Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană, şi nu ocroteşte pe cei răi.

21 Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cîntări de veselie.

22 Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.```

1 Então respondeu Bildade suíta:

2 Até quando falarás tais cousas? E até quando serão as palavras da tua boca como um vento impetuoso?

3 Perverte Deus o juízo Ou perverte o Todo-poderoso a justiça?

4 Desde que teus filhos pecaram contra ele, Ele os entregou ao poder da sua transgressão.

5 Se tu buscares com empenho a Deus, E fizeres a tua súplica ao Todo-poderoso;

6 Se fores puro e reto, De certo então despertará para te acudir, E fará próspera a habitação da tua justiça.

7 Embora fosse pequeno o teu primeiro estado, Contudo o teu último estado se aumentará em grande maneira.

8 Pois indaga, peço-te, a geração passada, E aplica-te ao que seus pais pesquisaram

9 (Pois nós somos de ontem, e nada sabemos, Porque os nossos dias sobre a terra são uma sombra),

10 Não te ensinarão eles, não te falarão? E do seu coração não proferirão palavras?

11 Pode o papiro desenvolver-se sem lodo? Pode o junco crescer sem água?

12 Quando está verde, e ainda não cortado, Seca-se antes de qualquer outra erva.

13 Assim são as veredas de todos os que se esquecem de Deus; Perecerá a esperança do ímpio,

14 Cuja segurança se despedaça, E a sua confiança é teia de aranha.

15 Encostar-se-á à sua casa, porém ele não subsistirá; Apegar-se-lhe-á, porém, ela não permanecerá.

16 Ele está verde diante do sol, E os sarmentos estendem-se sobre o seu jardim.

17 As suas raízes entrelaçam-se junto à fonte, Ele contempla o lugar de pedras.

18 Se for arrancado do seu lugar, Então este o negará, dizendo: Nunca te vi.

19 Eis a alegria do seu caminho! E da terra brotarão outros.

20 Eis que Deus não rejeitará ao homem sincero, Nem sustentará os malfeitores.

21 Ele ainda te encherá a boca de riso, E os teus lábios de júbilo.

22 Os que te aborrecem, serão vestidos de vergonha; E a tenda dos iníquos não subsistirá.