1 Fiindcă mulţi s'au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari s'au petrecut printre noi,

2 după cum ni le-au încredinţat ceice le-au văzut cu ochii lor dela început, şi au ajuns slujitori ai cuvîntului,

3 am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,

4 ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai.

5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta.

6 Amîndoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rînduielile Domnului.

7 N'aveau copii, pentrucă Elisaveta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în vîrstă.

8 Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui,

9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămîieze în Templul Domnului.

10 În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.

11 Atunci un înger al Domnului s'a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere.

12 Zaharia s'a spăimîntat, cînd l -a văzut; şi l -a apucat frica.

13 Dar îngerul i -a zis: ,,Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.

14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.

15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.

16 El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

17 Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.``

18 Zaharia a zis îngerului: ,,Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, şi nevastă-mea este înaintată în vîrstă.``

19 Drept răspuns, îngerul i -a zis: ,,Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.

20 Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentrucă n'ai crezut cuvintele mele, cari se vor împlini la vremea lor.``

21 Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu.

22 Cînd a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într'una, şi a rămas mut.

23 După ce i s'au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s'a dus acasă.

24 Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s'a ţinut ascunsă de tot cinci luni. ,,Căci``, zicea ea,

25 ,,iată ce mi -a făcut Domnul, cînd Şi -a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.``

26 În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într'o cetate din Galilea, numită Nazaret,

27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

28 Îngerul a intrat la ea, şi a zis: ,,Plecăciune, ţie, căreia ţi s'a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!``

29 Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.

30 Îngerul i -a zis: ,,Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

31 Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.

32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.``

34 Maria a zis îngerului: ,,Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?``

35 Îngerul i -a răspuns: ,,Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

36 Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.

37 Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.

38 Maria a zis: ,,Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!`` Şi îngerul a plecat dela ea.

39 Maria s'a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într'o cetate a lui Iuda.

40 A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.

41 Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i -a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s'a umplut de Duhul Sfînt.

42 Ea a strigat cu glas tare: ,,Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.

43 Cum mi -a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

44 Fiindcă iată, cum mi -a ajuns la urechi glasul urării tale, mi -a săltat pruncul în pîntece de bucurie.

45 Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.``

46 Şi Maria a zis: ,,Sufletul meu măreşte pe Domnul,

47 şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu,

48 pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,

49 pentrucă Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,

50 şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

51 El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor.

52 A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.

53 Pe cei flămînzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mînile goale.

54 A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi -a adus aminte de îndurarea Sa, -

55 cum făgăduise părinţilor noştri, -faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.``

56 Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s'a întors acasă.

57 Elisavetei i s'a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.

58 Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.

59 În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să -i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

60 Dar mama lui a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Nu. Ci are să se cheme Ioan.``

61 Ei i-au zis: ,,Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.``

62 Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să -i pună numele.

63 Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicînd: ,,Numele lui este Ioan.`` Şi toţi s'au minunat.

64 În clipa aceea, i s'a deschis gura, i s'a deslegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu.

65 Pe toţi vecinii i -a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.

66 Toţi ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: ,,Oare ce va fi pruncul acesta?`` Şi mîna Domnului era într'adevăr cu el.

67 Zaharia, tatăl lui, s'a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, şi a zis:

68 ,,Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.

69 Şi ne -a ridicat o mîntuire puternică (Greceşte: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David,

70 cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; -

71 mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc!

72 Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,

73 potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

74 că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să -I slujim fără frică,

75 trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.

76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,

77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; -

78 datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele care răsare din înălţime,

79 ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!``

80 Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

1 Tendo muitos empreendido fazer uma narração coordenada dos fatos que entre nós se realizaram,

2 como no-los transmitiram os que foram deles testemunhas oculares desde o princípio, e ministros da palavra;

3 também a mim, depois de haver investigado tudo cuidadosamente desde o começo, pareceu-me bem, excelentíssimo Teófilo, dar-te por escrito uma narração em ordem,

4 para que conheças a verdade das coisas em que foste instruído.

5 Nos dias de Herodes, rei da Judéia, houve um sacerdote chamado Zacarias, da turma de Abia; sua mulher era descendente de Arão, e chamava-se Isabel.

6 Ambos eram justos diante de Deus, andando irrepreensíveis em todos os mandamentos e preceitos do Senhor.

7 Eles não tinham filhos, porquanto Isabel era estéril, e ambos de idade avançada.

8 Estando Zacarias a exercer diante de Deus as funções sacerdotais na ordem da sua turma, coube-lhe por sorte,

9 segundo o costume do sacerdócio, entrar no santuário do Senhor e queimar o incenso;

10 toda a multidão do povo estava orando da parte de fora, à hora do incenso.

11 Apareceu a Zacarias um anjo do Senhor, em pé à direita do altar do incenso.

12 Zacarias, vendo-o, ficou turbado, e o temor o assaltou.

13 Mas o anjo lhe disse: Não temas, Zacarias, porque a tua oração foi ouvida, e Isabel, tua mulher, te dará à luz um filho, a quem chamarás João;

14 terás gozo e alegria, e muitos se regozijarão com o seu nascimento.

15 Pois ele será grande diante do Senhor, e não beberá vinho nem bebida forte; já desde o ventre de sua mãe será cheio do Espírito Santo,

16 e converterá muitos dos filhos de Israel ao Senhor Deus deles.

17 Ele irá adiante do Senhor no espírito e poder de Elias, para converter os corações dos pais aos filhos, e converter os desobedientes, de maneira que andem na prudência dos justos, a fim de preparar para o Senhor um povo dedicado.

18 Perguntou Zacarias ao anjo: Como terei certeza disto? porque eu sou velho, e minha mulher já é de idade avançada.

19 Respondeu o anjo: Eu sou Gabriel, que assisto diante de Deus, e fui enviado a falar-te e a trazer-te estas boas novas;

20 tu ficarás mudo e não poderás falar, até o dia em que estas coisas acontecerem, porque não deste crédito às minhas palavras, que a seu tempo se hão de cumprir.

21 O povo estava esperando a Zacarias, e maravilhava-se, enquanto ele se demorava no santuário.

22 Quando ele saiu, não lhes podia falar, e perceberam que tinha tido uma visão no santuário; ele lhes fazia acenos, e continuou mudo.

23 Cumpridos os dias do seu ministério, retirou-se para sua casa.

24 Depois destes dias Isabel, sua mulher, concebeu, e ocultou-se por cinco meses, dizendo:

25 Assim me fez o Senhor nos dias em que ele pôs os olhos sobre mim, para acabar com o meu opróbrio entre os homens.

26 No sexto mês foi enviado da parte de Deus o anjo Gabriel a uma cidade da Galiléia, chamada Nazaré,

27 a uma virgem desposada com um homem que se chamava José, da casa de Davi; o nome da virgem era Maria.

28 Aproximando-se dela, disse: Salve! altamente favorecida, o Senhor é contigo.

29 Ela, porém, ao ouvir estas palavras, perturbou-se muito e pôs-se a pensar que saudação seria esta.

30 Disse-lhe o anjo: Não temas, Maria; pois achaste graça diante de Deus.

31 Conceberás no teu ventre, e darás à luz um filho, a quem chamarás JESUS.

32 Este será grande e será chamado Filho do Altíssimo; o Senhor Deus lhe dará o trono de seu pai Davi,

33 e ele reinará eternamente sobre a casa de Jacó, e o seu reino não terá fim.

34 Maria perguntou ao anjo: Como será isso, uma vez que não conheço varão?

35 Respondeu-lhe o anjo: O Espírito Santo virá sobre ti, e a virtude do Altíssimo te envolverá com a sua sombra; por isso o que há de nascer, será chamado santo, Filho de Deus.

36 Isabel, tua parenta, também ela concebeu um filho na sua velhice, e já está no sexto mês aquela que era chamada estéril;

37 porque nenhuma palavra, vinda de Deus, será impossível.

38 Disse Maria: Eis aqui a serva do Senhor; faça-se em mim segundo a tua palavra. E o anjo retirou-se.

39 Naqueles dias levantando-se Maria, foi apressadamente à região montanhosa, a uma cidade de Judá,

40 entrou na casa de Zacarias e saudou a Isabel.

41 Apenas Isabel ouviu a saudação de Maria, a criança deu saltos no ventre dela, e Isabel ficou cheia do Espírito Santo,

42 e exclamou em alta voz: Bendita és tu entre as mulheres, e bendito é o fruto do teu ventre.

43 Como é que me vem visitar a mãe do meu Senhor?

44 Pois logo que a voz da tua saudação chegou aos meus ouvidos, a criança deu saltos de alegria no meu ventre.

45 Bem-aventurada aquela que creu que se hão de cumprir as coisas que lhe foram ditas da parte do Senhor.

46 Disse Maria: A minha alma engrandece ao Senhor,

47 E o meu espírito alegrou-se em Deus meu Salvador,

48 Porque pôs os olhos na baixeza da sua serva. Pois de ora em diante todas as gerações me chamarão bem-aventurada,

49 Porque o Poderoso me fez grandes coisas. Santo é o seu nome,

50 E a sua misericórdia estende-se de geração em geração Sobre os que o temem.

51 Manifestou poder com o seu braço, Dissipou os que tinham pensamentos soberbos no coração;

52 Depôs os poderosos dos seus tronos E exaltou os humildes,

53 Encheu de bens os famintos E despediu vazios os ricos.

54 Socorreu a Israel, seu servo, Lembrando-se de misericórdia

55 (Como falou a nossos pais) Para com Abraão e a sua posteridade para sempre.

56 Maria ficou cerca de três meses com ela, depois voltou para sua casa.

57 Chegado o tempo de dar à luz, Isabel teve um filho.

58 Os seus vizinhos e parentes, sabendo da grande misericórdia que o Senhor manifestara para com ela, participavam do seu regozijo.

59 No oitavo dia vieram circuncidar o menino, e iam dar-lhe o nome de seu pai-Zacarias.

60 Sua mãe, porém, disse: Não, mas será chamado João.

61 Disseram-lhe: Ninguém há entre teus parentes que tenha este nome.

62 Perguntavam por acenos ao pai, que nome queria que lhe pusessem.

63 Ele, pedindo uma tabuinha, escreveu: João é o seu nome. Todos se maravilharam.

64 Imediatamente lhe foi aberta a boca e solta a língua, e começou a falar, bendizendo a Deus.

65 O temor apoderou-se de todos os seus vizinhos; divulgou-se a notícia de todas estas coisas por toda a região montanhosa da Judéia,

66 e todos os que delas souberam, as guardaram no coração, dizendo: Que virá a ser, então, este menino? Pois, na verdade, a mão do Senhor era com ele.

67 Zacarias, seu pai, ficou cheio do Espírito Santo, e profetizou, dizendo:

68 Bendito seja o Senhor Deus de Israel, Porque visitou e remiu o seu povo,

69 E nos suscitou um libertador poderoso Na casa de Davi, seu servo,

70 (Como anunciou desde o princípio pela boca dos seus santos profetas),

71 Para nos livrar dos nossos inimigos e da mão de todos os que nos odeiam;

72 Para usar de misericórdia com nossos pais, E lembrar-se da sua santa aliança,

73 Do juramento que fez a Abraão, nosso pai,

74 De conceder-nos que, livres da mão dos nossos inimigos, O servíssemos sem temor,

75 Em santidade e justiça diante dele por todos os nossos dias.

76 Sim, e tu, menino, serás chamado profeta do Altíssimo, Porque irás ante a face do Senhor preparar os seus caminhos,

77 Para dar ao seu povo conhecimento da salvação Na remissão dos seus pecados,

78 Devido à entranhável misericórdia de nosso Deus, Pela qual nos visitará a aurora lá do alto,

79 Para alumiar os que estão de assento nas trevas e na sombra da morte, Para dirigir os nossos pés no caminho da paz.

80 O menino crescia e se fortalecia em espírito, e habitava nos desertos até o dia da sua manifestação a Israel.