1 În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
2 Înscrierea aceasta s'a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Ăuirinius.
3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4 Iosif s'a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, -pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, -
5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6 Pe cînd erau ei acolo, s'a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria.
7 Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L -a înfăşat în scutece şi L -a culcat într'o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei.
8 În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9 Şi iată că un înger al Domnului s'a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s'au înfricoşat foarte tare.
10 Dar îngerul le -a zis: ,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
11 astăzi în cetatea lui David, vi s'a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.
12 Iată semnul, după care -L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într'o iesle.``
13 Şi deodată, împreună cu îngerul s'a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd:
14 ,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.``
15 După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: ,,Haidem să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s'a spus şi ce ne -a făcut cunoscut Domnul.``
16 S'au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.
17 După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
18 Toţi ceice i-au auzit, s'au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
19 Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei.
20 Şi păstorii s'au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi cari erau întocmai cum li se spusese.
21 Cînd a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pîntece.
22 Şi, cînd s'au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să -L înfăţişeze înaintea Domnului, -
23 după cum este scris în Legea Domnului: ,,Orice întîi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului``,
24 şi ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
25 Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el.
26 Duhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27 El a venit în Templu, mînat de Duhul. Şi, cînd au adus părinţii înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28 Simeon L -a luat în braţe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, şi a zis:
29 ,,Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău.
30 Căci au văzutochii mei mîntuirea Ta,
31 pe care ai pregătit -o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
32 lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.``
33 Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile cari se spuneau despre El.
34 Simeon i -a binecuvîntat, şi a zis Mariei, mama Lui: ,,Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire.
35 Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.``
36 Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
37 Rămasă văduvă, şi fiind în vîrstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
38 A venit şi ea în acelaş ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mîntuirea Ierusalimului.
39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s'au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret.
40 Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
41 Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştelor.
42 Cînd a fost El de doisprezece ani, s'au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
43 Apoi, dupăce au trecut zilele praznicului, pe cînd se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n'au băgat de seamă lucrul acesta.
44 Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
45 Dar nu L-au găsit, şi s'au întors la Ierusalim să -L caute.
46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu -i şi punîndu-le întrebări.
47 Toţi cari -L auzeau, rămîneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
48 Cînd L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I -a zis: ,,Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.``
49 El le -a zis: ,,Dece M'aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?``
50 Dar ei n'au înţeles spusele Lui.
51 Apoi S'a pogorît împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
52 Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
1 Naqueles dias foi expedido um decreto de César Augusto, para que todo o mundo fosse recenseado.
2 Este foi o primeiro recenseamento que se fez no tempo em que Quirino era governador da Síria.
3 Todos iam alistar-se, cada um à sua própria cidade.
4 José também subiu da Galiléia, da cidade de Nazaré, à Judéia, à cidade de Davi, chamada Belém, por ser ele da casa e família de Davi,
5 para se alistar, acompanhado de Maria, sua esposa, que estava grávida.
6 Estando eles ali, completaram-se os dias de dar ela à luz;
7 teve seu filho primogênito, e o enfaixou e o deitou em uma manjedoura, porque não havia lugar para eles na hospedaria.
8 Naquela região havia pastores que viviam nos campos e guardavam o seu rebanho durante as vigílias da noite.
9 Um anjo do Senhor apareceu-lhes, e a glória do Senhor brilhou ao redor deles; e encheram-se de grande temor.
10 Disse-lhes o anjo: Não temais; pois eu vos trago uma boa nova de grande gozo que o será para todo o povo:
11 é que hoje vos nasceu na cidade de Davi um Salvador, que é Cristo Senhor.
12 Eis para vós o sinal: encontrareis uma criança envolta em faixas e deitada numa manjedoura.
13 De repente apareceu com o anjo uma multidão da milícia celestial, louvando a Deus e dizendo:
14 Glória a Deus nas maiores alturas, E paz na terra entre os homens a quem ele quer bem.
15 Quando os anjos se haviam retirado deles para o céu, diziam os pastores uns aos outros: Vamos já até Belém, e vejamos o que aconteceu, o que o Senhor nos deu a conhecer.
16 Foram a toda a pressa e acharam Maria e José, e a criança deitada na manjedoura;
17 e vendo isto, divulgaram o que se lhes havia dito a respeito deste menino.
18 Todos os que o souberam, se admiraram das coisas que lhes referiam os pastores;
19 Maria, porém, guardava todas estas palavras, meditando-as no seu coração.
20 Os pastores voltaram, glorificando e louvando a Deus por tudo quanto tinham ouvido e visto, como lhes fora anunciado.
21 Completados os oito dias para ser circuncidado o menino, deram-lhe o nome de JESUS, como fora chamado pelo anjo antes de ser concebido no ventre de sua mãe.
22 Quando se completaram os dias da purificação segundo a lei de Moisés, levaram-no a Jerusalém para o apresentar ao Senhor
23 (como está escrito na Lei do Senhor: Todo o primogênito será consagrado ao Senhor),
24 e para oferecer um sacrifício segundo o que está dito na Lei do Senhor: Um par de rolas, ou dois pombinhos.
25 Havia em Jerusalém um homem chamado Simeão, homem este justo e piedoso, que esperava a consolação de Israel, e o Espírito Santo estava sobre ele;
26 e lhe havia sido revelado pelo Espírito Santo que não morreria antes de ver o Cristo do Senhor.
27 Movido pelo Espírito foi ao templo; quando os pais trouxeram o menino Jesus para fazer por este o que a Lei ordenava,
28 Simeão tomou-o nos seus braços e louvou a Deus, dizendo:
29 Agora tu, Senhor, despedes em paz o teu servo Segundo a tua palavra;
30 Porque os meus olhos já viram a tua salvação,
31 A qual preparaste ante a face de todos os povos:
32 Luz para revelação aos gentios, E glória do teu povo de Israel.
33 Seu pai e sua mãe maravilharam-se do que dele se dizia.
34 Simeão os abençoou, e disse a Maria, mãe do menino: Este é posto para queda e para levantamento de muitos em Israel, e para sinal de contradição
35 (também uma espada traspassará a tua própria alma), para que os pensamentos de muitos corações sejam revelados.
36 Havia também uma profetisa, de nome Ana, filha de Fanuel, da tribo de Aser (era ela de idade avançada, tendo vivido com seu marido sete anos desde a sua virgindade,
37 e viúva de oitenta e quatro anos), que não deixava o templo, mas adorava noite e dia em jejuns e orações.
38 Esta, chegando na mesma hora, deu graças a Deus e falou a respeito do menino a todos os que esperavam a redenção de Jerusalém.
39 Quando se tinham cumprido todas as ordenanças segundo a Lei do Senhor, voltaram para a Galiléia, para a sua cidade de Nazaré.
40 O menino crescia e fortificava-se, enchendo-se de sabedoria; e a graça de Deus estava sobre ele.
41 Seus pais iam anualmente a Jerusalém pela festa da páscoa.
42 Quando o menino tinha doze anos, subiram eles conforme o costume da festa;
43 findos os dias da festa, ao regressarem, ficou o menino Jesus em Jerusalém, sem que seus pais o soubessem.
44 Mas estes, julgando que ele estivesse entre os companheiros de viagem, andaram caminho de um dia, procurando-o entre os parentes e conhecidos;
45 e não o achando, voltaram a Jerusalém em procura dele.
46 Três dias depois o acharam no templo, sentado no meio dos doutores, ouvindo-os e interrogando-os;
47 todos os que o ouviam, muito se admiravam da sua inteligência e das suas respostas.
48 Logo que seus pais o viram, ficaram surpreendidos; sua mãe perguntou-lhe: Filho, por que procedeste assim conosco? teu pai e eu te procuramos aflitos.
49 Ele lhes respondeu: Por que me procuráveis? não sabíeis que eu devia estar na casa de meu Pai?
50 Eles, porém, não compreenderam as palavras que ele dizia.
51 Então desceu com eles e foi para Nazaré, e estava-lhes sujeito. Mas sua mãe guardava todas estas coisas no seu coração.
52 Jesus crescia em sabedoria, em estatura e em graça diante de Deus e dos homens.