1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2 ,,Fă-ţi două trîmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberilor.

3 Cînd se va suna cu ele, toată adunarea să se strîngă la tine, la uşa cortului întîlnirii.

4 Cînd se va suna numai cu o trîmbiţă, să se strîngă la tine căpeteniile, mai marii peste miile lui Israel.

5 Cînd veţi suna cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la răsărit;

6 cînd veţi suna a doua oară cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la miază-zi: pentru plecarea lor, să se sune cu vîlvă.

7 Cînd va fi vorba de strîngerea adunării, să sunaţi, dar să nu sunaţi cu vîlvă.

8 Din trîmbiţe să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege vecinică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.

9 Cînd veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vîlvă din trîmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri.

10 În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre, şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trîmbiţe, cînd vă veţi aduce arderile de tot şi jertfele de mulţămire; şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă aminte de voi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.``

11 În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s'a ridicat norul de pe cortul întîlnirii.

12 Şi copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberile lor. Norul s'a oprit în pustia Paran.

13 Această întîie plecare au făcut -o după porunca Domnului dată prin Moise.

14 Întăi a pornit steagul taberii fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai mare Nahşon, fiul lui Aminadab;

15 peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar;

16 peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon, era Eliab, fiul lui Helon.

17 Cînd a fost desfăcut cortul, au pornit întăi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducînd cortul.

18 Apoi a pornit steagul taberii lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai mare Eliţur, fiul lui Şedeur;

19 peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon, era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;

20 peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel.

21 Apoi au pornit Chehatiţii, ducînd sfîntul locaş; pănă la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul.

22 Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai mare Elişama, fiul lui Amihud;

23 peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur;

24 peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.

25 Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberilor. Peste oştirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amişadai;

26 peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran;

27 peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.

28 Acesta a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.

29 Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: ,,Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ,Eu vi -l voi da.` Vino cu noi, şi îţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.``

30 Hobab i -a răspuns: ,,Nu pot să merg; ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.``

31 Şi Moise a zis: ,,Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărîm în pustie; deci tu să ne fii călăuză.

32 Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele, pe care ni -l va face Domnul.``

33 Ei au plecat dela muntele Domnului, şi au mers trei zile; chivotul legămîntului Domnului a pornit înaintea lor, şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.

34 Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, cînd porneau din tabără.

35 Cînd pornea chivotul, Moise zicea: ,,Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi, şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!``

36 Iar cînd îl aşezau, zicea: ,,Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!``

1 Disse Jeová a Moisés:

2 Faze-te duas trombetas de prata, de obra batida as farás; servir-te-ão para convocares a congregação e fazeres que se ponham em marcha os arraiais.

3 Quando se tocarem as trombetas, a congregação toda se ajuntará a ti, à entrada da tenda da revelação.

4 Se se tocar só uma, os príncipes, cabeças dos milhares de Israel, se ajuntarão a ti.

5 Quando tocardes alarme, partirão os arraiais que se acham acampados da banda do oriente.

6 Quando tocardes alarme pela segunda vez, partirão os arraiais que se acham da banda do sul; tocarão alarme quando se houverem de partir.

7 Porém, quando se houver de reunir a assembléia, tocareis, mas sem alarme.

8 Os filhos de Arão, sacerdotes, tocarão as trombetas; isto vos será por estatuto perpétuo nas vossas gerações.

9 Quando na vossa terra fordes à guerra contra os vossos adversários que vos oprimem, com as trombetas dareis o alarme; sereis tidos em memória diante de Jeová vosso Deus, e sereis salvos dos vossos inimigos.

10 Também nos dias de vossa alegria, nas vossas festas fixas e nos princípios dos vossos meses tocareis as trombetas sobre os vossos holocaustos e sobre os sacrifícios de vossas ofertas pacíficas; e vos serão por memorial diante de vosso Deus: eu sou Jeová vosso Deus.

11 Aconteceu no segundo ano, no segundo mês, aos vinte dias do mês, que a nuvem se levantou de cima do tabernáculo do testemunho.

12 Os filhos de Israel puseram-se em marcha do deserto de Sinai segundo as suas jornadas; e a nuvem parou no deserto de Parã.

13 No princípio puseram-se em marcha à ordem de Jeová por intermédio de Moisés.

14 Partiu no primeiro lugar o estandarte do arraial dos filhos de Judá segundo as suas turmas, sobre as quais estava Naassom, filho de Aminadabe.

15 Sobre a turma da tribo dos filhos de Issacar estava Natanael, filho de Zuar.

16 E sobre a turma da tribo dos filhos de Zebulom estava Eliabe, filho de Helom.

17 Foi desarmado o tabernáculo, e os filhos de Gérson e os filhos de Merari, os quais levavam o tabernáculo, puseram-se em marcha.

18 O estandarte do arraial de Rúben pôs-se em marcha segundo as suas turmas, sobre as quais estava Elizur, filho de Sedeur.

19 Sobre a turma da tribo dos filhos de Simeão estava Selumiel, filho de Zurisadai.

20 Sobre a turma da tribo dos filhos de Gade estava Eliasafe, filho de Deuel.

21 Puseram-se em marcha os coatitas que levavam as coisas sagradas; e erigia- se o tabernáculo, à espera que eles chegassem.

22 O estandarte do arraial dos filhos de Efraim pôs-se em marcha segundo as suas turmas, sobre as quais estava Elisama, filho de Amiúde.

23 Sobre a turma da tribo dos filhos de Manassés estava Gamaliel, filho de Pedazur.

24 Sobre a turma da tribo dos filhos de Benjamim estava Abidã, filho de Gideoni.

25 O estandarte do arraial dos filhos de Dã, que era a retaguarda de todos os arraiais, pôs-se em marcha segundo as suas turmas, sobre as quais estava Aiezer, filho de Amisadai.

26 Sobre a turma da tribo dos filhos de Aser estava Pagiel, filho de Ocrã.

27 Sobre a turma da tribo dos filhos de Naftali, estava Aira, filho de Enã.

28 Assim fizeram a sua partida os filhos de Israel segundo as suas turmas, e puseram-se em marcha.

29 Disse Moisés a Hobabe, filho de Reuel, o midianita, sogro de Moisés: Estamos em viagem para o lugar de que Jeová disse: Dar-vo-lo-ei. Vem tu conosco, e te faremos bem; pois é Jeová o que prometeu prosperidade a Israel.

30 Respondeu ele: Não irei; mas irei para a minha terra, para a minha parentela.

31 Tornou-lhe Moisés: Não nos deixes, porquanto sabes os lugares em que devamos acampar no deserto; e nos servirás de guia.

32 Se vieres conosco, nós te faremos gozar de todo e qualquer bem que Jeová nos fizer.

33 Partiram, pois, do monte de Jeová caminho de três dias; a arca da aliança de Jeová ia adiante deles caminho de três dias, para lhes deparar um lugar de descanso.

34 A nuvem de Jeová estava sobre eles de dia, quando partiam do arraial.

35 Quando a arca se punha em marcha, dizia Moisés: Levanta-te, Jeová, e dissipados sejam os teus inimigos; fujam diante de ti os que te aborrecem.

36 Quando pousava, dizia: Volta, Jeová, para os miríades dos milhares de Israel.