1 Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -

2 Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -

3 În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -

4 Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -

5 Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -

7 Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -

8 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -

9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -

10 Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -

11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -

12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -

13 De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -

14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -

15 Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -

16 Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -

17 Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -

18 Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -

19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -

20 Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -

21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -

22 În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

23 Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -

24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -

25 Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -

26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -

27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -

28 Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -

29 Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -

30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -

31 Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -

32 Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

33 Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -

34 Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -

35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.

1 A mulher sábia edifica a sua casa, Mas a insensata a derruba com as suas mãos.

2 Quem anda na retidão teme a Jeová; Mas aquele que é perverso nos seus caminhos o despreza.

3 Na boca do insensato está o rebento da soberba, Mas os lábios dos sábios os conservarão.

4 Onde não há bois, vazia está a manjedoura; Mas pela força do boi há abundância de novidades.

5 A testemunha fiel não mentirá, Mas a testemunha falsa profere mentiras.

6 O escarnecedor busca a sabedoria, e não a acha; Mas para o inteligente o conhecimento é fácil.

7 Afasta-te da presença do homem insensato, Não é nos seus lábios que acharás a ciência.

8 A sabedoria do prudente é entender o seu caminho, Mas a estultícia dos loucos é engano.

9 A culpa zomba dos insensatos, Mas os retos têm o favor de Deus.

10 O coração conhece a sua própria amargura, E o estranho não participa da sua alegria.

11 A casa dos perversos será destruída, Mas a tenda dos retos florescerá.

12 Há um caminho que ao homem parece direito, Mas no fim guia para a morte.

13 Até no riso o coração pode ter a dor, E a alegria pode acabar em tristeza.

14 Quem erra de coração, se encherá dos seus caminhos; Mas a plenitude do homem de bem vem de si mesmo.

15 O simples dá crédito a tudo o que se lhe diz, Mas o prudente considera os seus passos.

16 O sábio teme e desvia-se do mal, Mas o tolo é arrogante e dá-se por seguro.

17 Quem se encoleriza facilmente, fará loucuras; E o homem de desígnios perversos é odiado.

18 Os simples herdarão a estultícia, Mas os prudentes serão coroados de conhecimento.

19 Os maus prostram-se perante os bons, E os perversos junto às portas dos justos.

20 O pobre é odiado até pelo seu vizinho, Mas o rico tem muitos amigos.

21 Quem despreza ao seu vizinho, peca; Mas aquele que se compadece dos pobres, esse é feliz.

22 Porventura não erram os que maquinam o mal? Mas haverá benignidade e verdade para os que planejam o bem.

23 Há proveito em todo o trabalho; Meras palavras, porém, só levam à penúria.

24 A riqueza dos sábios é uma coroa para eles, Mas a estultícia dos loucos não passa de estultícia.

25 A testemunha verdadeira livra almas; Mas quem profere mentiras causa engano.

26 Quem teme a Jeová, tem seguro apoio, E os seus filhos terão um lugar de refúgio.

27 O temor de Jeová é fonte de vida, Para desviar dos laços da morte.

28 Na multidão do povo está a glória do rei, Mas na falta do povo está a destruição do príncipe.

29 Quem é tardio em irar-se é grande em entendimento; Mas o que tem espírito impaciente exalta a estultícia.

30 O ânimo tranqüilo é a vida da carne, Mas a inveja é a podridão dos ossos.

31 Quem oprime ao pobre, ultraja ao seu Criador; Mas honra-o aquele que se compadece do necessitado.

32 O perverso é derrubado pela sua malícia, Mas o justo, ainda morrendo, tem esperança.

33 A sabedoria repousa no coração do inteligente; Mas o que está no interior dos loucos, vem a lume.

34 A justiça exalta as nações, Mas o pecado é o opróbrio dos povos.

35 O favor do rei é concedido ao servo que procede sabiamente, Mas a sua ira manifesta-se contra aquele que causa vergonha.