1 Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. -

2 Nebunului nu -i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. -

3 Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. -

4 Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într'una. -

5 Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. -

6 Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. -

7 Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -

8 Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

9 Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. -

10 Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. -

11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. -

12 Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -

13 Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. -

14 Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? -

15 O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. -

16 Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. -

17 Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celalt, şi -l ia la cercetare. -

18 Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici. -

19 Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. -

20 Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. -

21 Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. -

22 Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care -l capătă dela Domnul. -

23 Săracul vorbeşte rugîndu-se, dar bogatul răspunde cu asprime. -

24 Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. -

1 Quem vive isolado busca o que deseja E incomoda-se com toda a verdadeira sabedoria.

2 O tolo não tem prazer no entendimento, Mas tão somente em se revelar tal como é.

3 Quando vier o perverso, vem também o desprezo, E com a ignomínia vem o opróbrio.

4 As palavras da boca do homem são como águas profundas, E a fonte da sabedoria é como ribeiro que corre.

5 Não é bom guardar respeito à pessoa do perverso, Nem oprimir o justo no juízo.

6 Os lábios do tolo metem-se em contendas, E a sua boca provoca açoites.

7 A boca do tolo é a sua destruição, E os seus lábios são o laço da sua alma.

8 As palavras do caluniador são como doces bocados, Que penetram até o fundo das entranhas.

9 Aquele que é remisso na sua obra, É irmão do que é destruidor.

10 O nome de Jeová é uma torre forte, À qual o justo se acolhe e está seguro.

11 Os bens do rico são a sua cidade forte, E como um muro alto na sua imaginação.

12 Antes da ruína eleva-se o coração do homem, E adiante da honra vai a humildade.

13 Quem responde antes de ouvir, Estultícia lhe é e vergonha.

14 O espírito do homem o sustentará na enfermidade, Mas quem poderá levantar a um espírito quebrantado?

15 O coração do inteligente adquire conhecimento, E o ouvido dos sábios busca ao conhecimento.

16 Os presentes do homem alegram-lhe o caminho, E levam-no perante os grandes.

17 O primeiro que pleitea a sua causa parece justo; Mas vem a outra parte, e o sonda.

18 A sorte faz cessar os pleitos, E decide entre os poderosos.

19 O irmão ofendido é mais difícil de conquistar do que uma cidade forte, E tais contendas são como os ferrolhos dum castelo.

20 O ventre dum homem se fartará do fruto da sua boca, E com os renovos dos seus lábios estará satisfeito.

21 A morte e a vida estão no poder da língua, Cujos amadores comerão dos frutos dela.

22 Quem acha uma esposa, acha o bem, E alcança o favor de Jeová.

23 O pobre fala com súplicas, Mas o rico responde com asperezas.

24 Quem faz para si muitos amigos, fá-los para sua desgraça; Mas há um amigo que é mais chegado do que um irmão.