1 Nu pismui pe oamenii cei răi, şi nu dori să fii cu ei;

2 căci inima lor se gîndeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri. -

3 Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte;

4 prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.

5 Un om înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.

6 Căci prin măsuri chibzuite cîştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. -

7 Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată. -

8 Cine se gîndeşte să facă rău, se cheamă un om plin de răutate. -

9 Gîndul celui nebun nu este decît păcat, şi batjocoritorul este o scîrbă pentru oameni. -

10 Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. -

11 Izbăveşte pe cei tîrîţi la moarte, şi scapă pe ceice sînt aproape să fie junghiaţi. -

12 Dacă zici: ,,Ah! n'am ştiut!``... Crezi că nu vede Celce cîntăreşte inimile şi Celce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? -

13 Fiule, mănîncă miere, căci este bună, şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale.

14 Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor, şi nu ţi se va tăia nădejdea. -

15 Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit, şi nu -i turbura odihna.

16 Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

17 Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău, şi să nu ţi se veselească inima cînd se poticneşte el,

18 ca nu cumva Domnul să vadă, să nu -I placă, şi să-Şi întoarcă mînia dela el. -

19 Nu te mînia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi!

20 Căci cel ce face răul n'are niciun viitor, şi lumina celor răi se stinge. -

21 Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul; şi să nu te amesteci cu cei neastîmpăraţi!

22 Căci deodată le va veni pieirea, şi cine poate şti sfîrşitul amîndorora! -

23 Iată ce mai spun înţelepţii: ,,Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.`` -

24 Pe cine zice celui rău: ,,Tu eşti bun!`` îl blastămă popoarele, şi -l urăsc neamurile.

25 Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvîntare vine peste ei. -

26 Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.

27 Vezi-ţi întîi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul cîmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. -

28 Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? -

29 Nu zice: ,,Cum mi -a făcut el aşa am să -i fac şi eu, îi vor răsplăti după faptele lui!`` -

30 Am trecut pe lîngă ogorul unui leneş, şi pe lîngă via unui om fără minte.

31 Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit.

32 M'am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.

33 ,,Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mînile puţin ca să mă odihnesc!``...

34 Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

1 Não tenhas inveja dos homens maus, Nem desejes estar com eles;

2 Porque o seu coração medita a opressão, E os seus lábios falam a malícia.

3 Com a sabedoria edifica-se a casa, E com o entendimento se estabelece;

4 E pelo conhecimento encher-se-ão as câmaras De todas as riquezas preciosas e deleitáveis.

5 O varão sábio é forte, O homem inteligente aumenta a força.

6 Pois com prudência tu farás a guerra, E na multidão de conselheiros há segurança.

7 A sabedoria é alta demais para o insensato, Ele não abre a boca na porta.

8 Aquele que cuida em fazer o mal, A esse chamarão intrigante.

9 O desígnio do insensato é pecado, E o escarnecedor é abominação aos homens.

10 Se enfraqueces no dia da adversidade, Minguada é a tua força.

11 Livra os que estão sendo levados para a morte, E os que estão prestes a serem mortos, a esses detém.

12 Se disseres: Eis que não o soubemos; Porventura não o considera aquele que pesa os corações? Não o conhece aquele que guarda a tua alma? E não retribuirá ele a cada um segundo as suas obras?

13 Come, filho meu, do mel, porque é bom; E do favo que é doce ao teu paladar;

14 Tal conhecerás ser a sabedoria para a tua alma; Se a tiveres achado, então haverá galardão, E não será cortada a tua esperança.

15 Não te ponhas em emboscada, homem perverso, contra a habitação do justo; Nem assoles a sua pousada,

16 Porque o justo cai sete vezes e se torna a levantar, Mas os perversos são derrubados pela calamidade.

17 Não te regozijes, quando cair o teu inimigo, Nem se alegre o teu coração, quando for ele derrubado,

18 Para que Jeová não o veja, e que isto lhe desagrade, E que tire de cima dele a sua ira.

19 Não te incomodes por causa dos malfeitores, Nem tenhas inveja dos perversos,

20 Porque não há futuro para o homem mau; A lâmpada dos perversos apagar-se-á.

21 Teme, filho meu, a Jeová e ao rei, E não te metas com os que gostam de mudanças,

22 Porque de repente se levantará a sua calamidade; E quem sabe a destruição de ambos?

23 Estes também são provérbios dos sábios. Deixar-se levar de respeitos humanos nos juízos não é bom.

24 Aquele que diz ao perverso: Tu és justo; Amaldiçoá-lo-ão os povos, aborrece-lo-ão as nações;

25 Mas os que o repreenderem se acharão bem, E sobre eles virá a bênção de prosperidade.

26 Beija os lábios A quem dá uma resposta sincera.

27 Cuida dos teus negócios lá fora, Põe o teu campo em condições, E depois edifica a tua casa.

28 Não sejas sem causa testemunha contra o teu próximo, E não enganes com os teus lábios.

29 Não digas: Como ele me fez a mim, assim eu farei a ele; Retribuirei ao homem segundo as suas obras.

30 Passei pelo campo do preguiçoso, E pela vinha do homem falto de entendimento;

31 Eis que tudo estava cheio de espinhos, A sua superfície estava coberta de urtigas, E o seu muro de pedra estava demolido.

32 Então eu contemplei e meditei bem; Vi, e recebi a instrução.

33 Um pouco para dormir, um pouco para toscanejar, Um pouco para cruzar os braços em repouso;

34 Assim virá a tua pobreza como um salteador, E a tua indigência como um homem armado.