1 Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr. -

2 Cînd este răscoală într'o ţară, sînt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinueşte. -

3 Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. -

4 Ceice părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar ceice păzesc legea se mînie pe el. -

5 Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul. -

6 Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite. -

7 Celce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său. -

8 Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă, le strînge pentru celce are milă de săraci. -

9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n'asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. -

10 Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat -o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. -

11 Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. -

12 Cînd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. -

13 Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. -

14 Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. -

15 Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămînd, aşa este cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac. -

16 Un voivod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. -

17 Un om al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia, fuge pînă la groapă: nimeni să nu -l oprească. -

18 Cine umblă în neprihănire, găseşte mîntuirea, dar cine umblă pe două căi strîmbe cade într'o groapă. -

19 Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. -

20 Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. -

21 Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat. -

22 Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. -

23 Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decît cel cu limba linguşitoare. -

24 Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. -

25 Cel lacom stîrneşte certuri, dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug. -

26 Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mîntuit. -

27 Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. -

28 Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc. -

1 Os perversos fogem, sem que ninguém os persiga; Mas os justos são ousados como o leão.

2 Pela transgressão da terra muitos são os príncipes; Mas por homens prudentes e entendidos será prolongada a sua existência.

3 O homem pobre que oprime os pobres, É como uma chuva impetuosa que não deixa pão.

4 Os que deixam a lei, louvam aos perversos; Os que, porém, guardam a lei, pelejam contra eles.

5 Os homens maus não entendem o que é justo; Mas os que buscam a Jeová, entendem tudo.

6 Melhor é o pobre que anda na sua integridade, Do que o perverso nos seus caminhos, embora seja rico.

7 Aquele que guarda a lei, é filho sábio; Mas o companheiro dos comilões envergonha a seu pai.

8 Aquele que aumenta a sua fazenda com juros e usura, Ajunta-a para aquele que se compadece dos pobres.

9 Quem desvia o seu ouvido para não ouvir a lei, Até a sua oração é coisa abominável.

10 O que faz os retos errarem num mau caminho, Esse mesmo cairá na cova que abriu; Mas os bons herdarão o bem.

11 O homem rico é sábio aos seus olhos; Mas o pobre que tem entendimento, o esquadrinha.

12 Quando os justos triunfam, há grande glória; Mas quando os perversos sobem, escondem-se os homens.

13 Aquele que encobre as suas transgressões, não prosperará; Mas quem as confessa e abandona, alcançará misericórdia.

14 Feliz é o homem que sempre está com medo; Mas quem endurece o coração, cairá na desgraça.

15 Como o leão que ruge e o urso que tem fome, Assim é o perverso que domina sobre um povo pobre.

16 O príncipe, falto de entendimento, é também grande opressor; Mas quem aborrece a avareza, prolongará os seus dias.

17 O homem, carregado do sangue de alguém, Fugirá para a cova; que ninguém o retenha.

18 Aquele que anda em integridade, será salvo; Mas o perverso nos seus caminhos cairá de repente.

19 Aquele que lavra a sua terra, terá fartura de pão; Mas quem segue a ociosos, será cheio de indigência.

20 O homem fiel abundará em bênção; Mas quem se apressa em enriquecer, não ficará impune.

21 Deixar-se levar de respeitos humanos não é bom, Nem que o homem transgrida para obter um bocado de pão.

22 O avarento apressa-se em enriquecer, E não sabe que há de vir sobre ele a falta.

23 Aquele que repreende a um homem, achará depois mais favor, Do que aquele que lisonjeia com a língua.

24 O que despoja a seu pai ou a sua mãe e diz: Isto não é transgressão; Esse é companheiro de quem destrói.

25 O cobiçoso excita contendas; Mas aquele que confia em Jeová, prosperará.

26 Aquele que confia no seu coração é tolo; Mas quem anda em sabedoria, escapará.

27 O que dá ao pobre, não terá falta; Mas quem tapa os seus olhos, terá muitas maldições.

28 Quando os perversos se elevam, escondem-se os homens; Mas quando eles perecem, multiplicam-se os justos.