1 Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -

2 Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -

3 Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -

4 Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -

5 Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -

6 În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -

7 Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă. -

8 Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -

9 Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -

10 Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -

11 Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -

12 Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -

13 Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,

14 Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -

15 Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -

16 Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -

17 Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -

18 Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -

19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. -

20 Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -

21 Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -

22 Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -

23 Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -

24 Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -

25 Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă. -

26 Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

27 Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.

1 Aquele que, sendo muitas vezes repreendido, endurece a sua cerviz, Será de repente quebrantado, sem que haja remédio.

2 Quando se multiplicam os justos, regozija-se o povo; Mas quando o perverso toma o governo, o povo geme.

3 O homem que ama a sabedoria, alegra a seu pai; Mas quem freqüenta a companhia das prostitutas, disperdiça a sua fazenda.

4 O rei pela justiça estabelece a terra, Mas o amigo de impostos a transtorna.

5 O homem que lisonjeia ao seu próximo, Arma-lhe uma rede aos passos.

6 Na transgressão do homem mau há laço, Mas o justo jubila e se regozija.

7 O justo toma conhecimento da causa dos pobres, O perverso não tem conhecimento para a conhecer.

8 Os homens escarnecedores abrasam a cidade, Mas os sábios desviam a ira.

9 Se o homem sábio disputar com o insensato, Quer se agaste, quer se ria, não haverá descanso.

10 Os sanguinolentos aborrecem o íntegro; E quanto ao reto, procuram tirar-lhe a vida.

11 O tolo derrama toda a sua ira, Mas o sábio a reprime e aplaca.

12 Se o governador atende às mentiras, Todos os seus servos são perversos.

13 O pobre e o opressor se encontram, Jeová alumia os olhos de ambos.

14 O rei que julga fielmente os pobres, Terá o seu trono estabelecido para sempre.

15 A vara e a repreensão dão sabedoria, Mas a criança, deixada a si, envergonha a sua mãe.

16 Quando os perversos se multiplicam, multiplicam-se as transgressões; Mas os justos verão a queda deles.

17 Corrige o teu filho, e ele te fará descansar; Ele trará delícias à tua alma.

18 Onde não há revelação, o povo fica sem freio; Mas aquele que guarda a lei, esse é feliz.

19 O servo se não emendará com palavras; Porque ainda que entenda, não obedecerá.

20 Vês tu um homem precipitado no falar? Mais esperança há para o tolo do que para ele.

21 Aquele que cria delicadamente ao seu servo desde a meninice, Nele terá por fim um filho.

22 O homem irascível excita rixas, E o furioso multiplica transgressão.

23 A soberba do homem o abaterá, Mas o humilde de espírito receberá honra.

24 Aquele que é sócio dum ladrão, aborrece a sua alma; Ouve-o sol juramento, e nada denuncia.

25 O medo do homem traz um laço; Mas quem confia em Jeová, está seguro.

26 Muitos procuram o favor do governador, Mas a sentença de cada um vem de Jeová.

27 O homem injusto é abominação aos justos, E o reto no seu caminho é abominação ao perverso.