1 Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,

2 dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,

3 fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.

4 Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!

5 Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...

6 Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!

7 Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;

8 totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.

9 Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?

10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!...

11 Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

13 clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.

14 Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri.

15 De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.

16 Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:

17 ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,

18 inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,

19 martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.

20 Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

21 leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.

22 Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!

23 Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.

24 Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

25 N'o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.

26 Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.

27 Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?

28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?

29 Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.

30 Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;

31 Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.

32 Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.

33 Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.

34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;

35 nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

1 Filho meu, se tiveres ficado por fiador do teu próximo, Se tiveres dado um penhor por outro,

2 Estás enredado pelas palavras da tua boca, Estás preso pelas palavras da tua boca.

3 Faze isso, pois, filho meu, e livra-te, Visto que caíste no poder do teu próximo; Vai, humilha-te e importuna ao teu próximo.

4 Não dês sono aos teus olhos, Nem adormecimento às tuas pálpebras.

5 Livra-te como gazela da mão do caçador, E como pássaro da mão do passarinheiro.

6 Vai ter com a formiga, ó preguiçoso, Considera os seus caminhos e sê sábio.

7 Ela, não tendo chefe, Nem superintendente, nem governador,

8 Faz a provisão do seu mantimento no estio, E ajunta no tempo da ceifa o seu alimento.

9 Até quando, ó preguiçoso, ficarás deitado? Quando te levantarás do teu sono?

10 Um pouco para dormir, um pouco para toscanejar, Um pouco para cruzar os braços em repouso;

11 Assim virá a tua pobreza como um salteador, E a tua indigência como um homem armado.

12 O homem vil, o homem iníquo, Anda com a perversidade na boca,

13 Pisca os olhos, faz sinais com os pés, E acena com os dedos;

14 A perversidade está no seu coração, sempre maquina o mal; Semeia discórdias.

15 Portanto virá de repente a sua calamidade; De improviso será quebrantado, sem que haja remédio.

16 Há seis coisas que Jeová aborrece; Sim, há sete que a sua alma abomina:

17 Olhos altivos, língua mentirosa, E mãos que derramam sangue inocente;

18 Coração que maquina projetos iníquos, Pés que se apressam a correr para o mal;

19 Testemunha falsa que profere mentiras, E o que semeia discórdia entre seus irmãos.

20 Filho meu, guarda os mandamentos de teu pai, E não abandones a instrução de tua mãe.

21 Ata-os perpetuamente ao teu coração, Pendura-os à roda do teu pescoço.

22 Quando andares, ela te guiará; Quando te deitares, te guardará: E quando acordares, ela falará contigo.

23 Pois o mandamento é uma lâmpada, e a lei uma luz; E as repreensões da instrução são o caminho da vida,

24 Para te guardarem da má mulher, E das lisonjas da língua da estrangeira.

25 Não cobices no teu coração a sua formosura, E não te deixes render pelas suas pálpebras.

26 Pois por causa duma mulher prostituída o homem é reduzido a um bocado de pão, E a que é adúltera, caça a vida preciosa.

27 Poderá o homem tomar fogo no seu seio, Sem que ardam os seus vestidos?

28 Ou poderá andar por cima de brasas vivas, Sem que se queimem os pés?

29 Assim será com aquele que se chega à mulher do seu próximo; Não ficará sem castigo quem a tocar.

30 O ladrão não é desprezado, se furtar Para matar a fome, quando estiver faminto;

31 Porém se for colhido, pagará sete vezes tanto; Entregará todos os bens de sua casa.

32 Quem comete adultério é falto de entendimento; Destrói-se a si mesmo, quem assim procede.

33 Ele receberá feridas e ignomínia, E o seu opróbrio não se apagará;

34 Porque o ciúme enfurece o homem; E não poupará no dia da vingança.

35 Não aceitará resgate algum; Nem se contentará, ainda que dês muitos presentes.