1 Înţelepciunea şi -a zidit casa, şi -a tăiat cei şapte stîlpi.

2 Şi -a junghiat vitele, şi -a amestecat vinul, şi -a pus masa.

3 Şi -a trimes slujnicele, şi strigă, de pe... vîrful înălţimilor cetăţii:

4 ,,Cine este prost, să vină încoace!`` Celor lipsiţi de pricepere le zice:

5 ,,Veniţi de mîncaţi din pînea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

6 Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!``

7 Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

9 Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

10 Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.

11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14 Ea şade totuş la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

15 ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă:

16 ,,Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice:

17 ,,Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!``

18 El nu ştie că acolo sînt morţii, şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.

1 A sabedoria edificou a sua casa, Cortou as suas sete colunas;

2 Matou os seus animais cevados, misturou o seu vinho, E preparou a sua mesa.

3 Enviou as suas criadas a gritar Sobre as alturas da cidade:

4 Quem é estúpido, volte-se para cá; Aos que são faltos de entendimento, diz ela:

5 Vinde, comei o meu pão, E bebei do vinho que misturei.

6 Deixai a estupidez e vivei; E andai pelo caminho do entendimento.

7 Quem corrige ao escarnecedor, traz sobre si afronta; E quem repreende ao perverso, a si mesmo se desonra.

8 Não repreendas ao escarnecedor, para que não te odeie; Repreende ao sábio, e ele te amará.

9 Instrui ao sábio, e ele se tornará mais sábio; Ensina ao justo, e ele crescerá na ciência.

10 O temor de Jeová é o princípio da sabedoria, E o conhecimento do Santo é o entendimento.

11 Pois por mim se multiplicarão os teus dias, E se te aumentarão os anos da tua vida.

12 Se és sábio, para ti mesmo o és; E se és escarnecedor, tu só o suportarás.

13 A loucura é mulher turbulenta; É estúpida, e não sabe coisa alguma.

14 Senta-se junto à porta da sua casa, Sobre uma cadeira nas alturas da cidade,

15 Para chamar aos que passam pela estrada, Os quais vão seguindo o seu caminho:

16 Quem é estúpido, volte-se para cá; E ao que é falto de entendimento, diz ela:

17 As águas furtadas são doces, E o pão tomado às escondidas é agradável.

18 Mas ele não sabe que ali estão os mortos; Que os seus convidados estão nas profundezas do Cheol.