1 Noi, cari sîntem tari, sîntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine.

2 Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.

3 Căci şi Hristos nu Şi -a plăcut Lui însuş; ci, după cum este scris: ,,Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.``

4 Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

5 Dumnezeul răbdării şi al mîngîierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţiminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;

6 pentruca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.

7 Aşa dar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v'a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

8 Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să întărească făgăduinţele date părinţilor;

9 şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: ,,De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cînta Numelui Tău.``

10 Este zis iarăş: ,,Veseliţi-vă, Neamuri, împreună cu poporul Lui.``

11 Şi iarăş: ,,Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi -L, toate noroadele.``

12 Tot astfel şi Isaia zice: ,,Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El.``

13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde!

14 În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sînt încredinţat că sînteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sînteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.

15 Totuş, ici colea v'am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului, pe care mi l -a dat Dumnezeu,

16 ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentruca Neamurile să -I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfînt.

17 Eu dar mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.

18 Căci n'aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu -l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvîntul meu, fie prin faptele mele,

19 fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfînt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, pînă la Iliric, am răspîndit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.

20 Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,

21 după cum este scris: ,,Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce n'auziseră de El, Îl vor cunoaşte.``

22 Iată ce m'a împedecat de multe ori să vin la voi.

23 Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,

24 nădăjduiesc să vă văd în treacăt, cînd mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi pînă acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.

25 Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.

26 Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strîngere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, cari sînt în Ierusalim.

27 Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentrucă, dacă Neamurile au avut parte de binecuvîntările lor duhovniceşti, este de datoria lor să -i ajute şi ele cu bunurile lor pămînteşti.

28 După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta, şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania, şi voi trece pe la voi.

29 Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvîntare dela Hristos.

30 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,

31 ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudea, şi pentruca slujba, pe care o am pentru Ierusalim, să fie bine primită de sfinţi;

32 şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă răcoresc puţin în mijlocul vostru.

33 Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.

1 Ora nós que somos fortes, devemos suportar as fraquezas dos fracos, e não agradar a nós mesmos.

2 Cada um de nós agrade ao seu próximo, a fim de lhe fazer o bem para a edificação;

3 porque também Cristo não se agradou a si mesmo, antes como está escrito: As injúrias dos que te ultrajavam, caíram sobre mim.

4 Pois tudo quanto foi escrito anteriormente, para o nosso ensino foi escrito, a fim de que, pela paciência e pela consolação das Escrituras, tenhamos esperança.

5 O Deus de paciência e consolação vos conceda o mesmo sentimento uns para com os outros, segundo Cristo Jesus,

6 para que unânimes e a uma boca glorifiqueis ao Deus e Pai de nosso Senhor Jesus Cristo.

7 Por isso acolhei-vos uns aos outros, como também Cristo nos acolheu para promoverdes a glória de Deus.

8 Pois digo que Cristo se tornou ministro da circuncisão por amor da verdade de Deus, para confirmar as promessas feitas a nossos pais,

9 e para que os gentios glorifiquem a Deus pela misericórdia dele, conforme está escrito: Por isso eu te glorificarei entre os gentios, E cantarei louvores ao teu nome.

10 Outra vez disse: Alegrai-vos, ó gentios, com o seu povo.

11 E ainda: Louvai ao Senhor, todos os gentios, E todos os povos o louvem.

12 Também Isaías disse: Haverá a raiz de Jessé, E aquele que se levanta para governar os gentios; Nele esperarão os gentios.

13 Ora o Deus de esperança vos encha de todo o gozo e paz na vossa fé, para que abundeis na esperança pelo poder do Espírito Santo.

14 Eu mesmo estou persuadido a vosso respeito, irmãos meus, que também vós mesmos estais cheios de bondade, cheios de toda a ciência e capazes de admoestar uns aos outros.

15 Mas vos escrevo em parte mais ousadamente, como trazendo-vos isto de novo à memória, por causa da graça que me foi dada por Deus,

16 para ser o ministro de Cristo Jesus entre os gentios, ministrando o Evangelho de Deus, a fim de que bem aceita se torne a oblação dos gentios, sendo santificada pelo Espírito Santo.

17 Tenho, pois, a minha glória em Cristo Jesus nas coisas pertencentes a Deus;

18 porque não ousarei falar de coisa alguma senão daquelas que Cristo fez por meio de mim, para obediência dos gentios, por palavra e por obra,

19 no poder de milagres e prodígios, no poder do Espírito Santo; de maneira que, desde Jerusalém e terras vizinhas até Ilírico, tenho divulgado o Evangelho de Cristo,

20 esforçando-me deste modo por pregar o Evangelho, não onde já se havia feito menção de Cristo, para não edificar sobre fundamento de outro;

21 mas como está escrito: Aqueles que não tiveram notícia dele, o verão, E os que não ouviram, entenderão.

22 Por isso fui muitas vezes impedido de ir ter convosco;

23 mas agora, não tendo mais o que me detenha nestas regiões, e desejando, há muitos anos, visitar-vos,

24 o farei quando eu for à Espanha (porque espero ver-vos de passagem e ser por vós encaminhado para lá, depois de haver primeiro gozado um pouco da vossa companhia),

25 mas agora vou a Jerusalém a serviço dos santos.

26 Pois aprouve à Macedônia e à Acaia fazer uma contribuição para os pobres dentre os santos que estão em Jerusalém.

27 Aprouve-lhes fazer isto e lhes são devedores; porque se os gentios têm sido participantes das coisas espirituais dos judeus, devem também servir a estes nas coisas materiais.

28 Tendo, pois, concluído isto e havendo-lhes posto o meu selo neste fruto, irei à Espanha, passando por vós;

29 e sei que quando for ter convosco, irei na plenitude da bênção de Cristo.

30 Rogo-vos, irmãos, por nosso Senhor Jesus Cristo e pelo amor do Espírito, que luteis juntamente comigo nas orações por mim a Deus,

31 para que eu seja livre dos incrédulos na Judéia e o meu ministério em Jerusalém se torne aceitável aos santos,

32 a fim de que, pela vontade de Deus, indo com gozo ter convosco, eu ache descanso na vossa companhia.

33 O Deus de paz seja com todos vós. Amém.