1 Care este deci întîietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?
2 Oricum, sînt mari. Şi mai întîi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.
3 Şi ce are a face dacă unii n'au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: ,,Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor cînd vei fi judecat.``
5 Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cînd Îşi deslănţuieşte mînia? (Vorbescîn felul oamenilor.)
6 Nicidecum! Pentrucă, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7 Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, dece mai sînt eu însumi judecat ca păcătos?
8 Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osînda acestor oameni este dreaptă.
9 Ce urmează atunci? Sîntem noi mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sînt supt păcat,
10 după cum este scris: ,,Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar.
11 Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12 Toţi s'au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
13 Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; supt buze au venin de aspidă;
14 gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
15 au picioarele grabnice să verse sînge;
16 prăpădul şi pustiirea sînt pe drumul lor;
17 nu cunosc calea păcii;
18 frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.``
19 Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
21 Dar acum s'a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege-despre ea mărturisesc Legea şi proorocii-
22 şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
23 Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24 Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
25 Pe El Dumnezeu L -a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu;
26 pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
27 Unde este dar pricina de laudă? S'a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
28 Pentrucă noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
30 deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.
31 Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.
1 Que vantagem, pois, tem o judeu? ou qual é a utilidade da circuncisão?
2 Muita, de toda a maneira. Principalmente porque, na verdade, lhes foram confiados os oráculos de Deus.
3 Que será, pois? Se alguns não tiveram fé, porventura a sua falta de fé anulará a fidelidade de Deus?
4 De modo nenhum; antes Deus seja achado verdadeiro, e todo o homem mentiroso, como está escrito: Para que sejas justificado nas tuas palavras, E venças quando fores julgado.
5 Mas se a nossa injustiça prova a justiça de Deus, que diremos? Acaso Deus que castiga com ira é injusto? (Falo como homem.)
6 De modo nenhum; porque, então como julgará Deus ao mundo?
7 Mas se a verdade de Deus por minha mentira abundou para a sua glória, por que razão sou eu também ainda julgado como pecador?
8 e porque não (como somos caluniados, e como alguns afirmam que nós dizemos): Façamos males para que venham bens? a condenação dos quais é justa.
9 Que pois? Somos melhores que eles? De nenhuma sorte; porque já temos acusado tanto judeus como gregos de estarem todos debaixo do pecado,
10 como está escrito: Não há nenhum justo, nem sequer um,
11 Não há quem entenda, não há quem busque a Deus;
12 Todos se extraviaram, à uma se fizeram inúteis; Não há quem faça o bem, não há nem sequer um.
13 A garganta deles é um sepulcro aberto, Com as suas línguas usam de dolo, Veneno de áspides está debaixo dos seus lábios,
14 A sua boca está cheia de maldição e de amargura;
15 Os seus pés são velozes para derramar sangue,
16 Há destruição e miséria nos seus caminhos,
17 Não têm conhecido o caminho da paz.
18 Não há temor de Deus diante de seus olhos.
19 Ora sabemos que tudo o que a Lei diz, aos que estão debaixo da Lei o diz, para que toda a boca fique fechada, e todo o mundo esteja sob o juízo de Deus;
20 porquanto por obras da lei nenhum homem será justificado diante dele, pois, pela lei vem o pleno conhecimento do pecado.
21 Mas agora sem lei tem-se manifestado a justiça de Deus, atestada pela Lei e pelos profetas,
22 a saber, a justiça de Deus mediante a fé em Jesus Cristo para com todos os que crêem. Pois não há distinção;
23 porque todos pecaram e necessitam da glória de Deus,
24 sendo justificados gratuitamente pela sua graça mediante a redenção que há em Cristo Jesus;
25 ao qual Deus propôs como propiciação, pela fé, no seu sangue, para manifestar a sua justiça por ter deixado de lado os delitos passados na tolerância de Deus,
26 tendo em vista a manifestação da sua justiça no tempo presente, a fim de que ele mesmo seja justo e justificador daquele que tem fé em Jesus.
27 Onde está, logo, a jactância? Ficou excluída. Por que lei? pela das obras? Não, mas pela lei da fé.
28 Concluimos, pois, que o homem é justificado pela fé sem obras da lei.
29 Porventura Deus só o é dos judeus? não o é também dos gentios? Sim, ele o é também dos gentios,
30 se é que realmente Deus é um, o qual pela fé justificará os circuncisos, e pela mesma fé justificará os incircuncisos.
31 Anulamos, pois, a Lei pela fé? De modo nenhum, antes estabelecemos a Lei.