1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2 Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3 Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău,
5 ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6 Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău.
7 Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.
8 Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9 A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu.
10 I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului.
11 Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei.
12 Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui.
13 Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14 Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15 El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei.
16 În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului.
17 Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram.
18 Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19 Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat,
20 şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă.
21 Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie.
23 Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească.
24 Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului,
25 ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui.
26 Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie,
27 că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28 Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor.
29 Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30 Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit.
31 Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32 Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33 Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34 Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.
35 Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,
36 au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
38 au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39 S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor.
40 Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui.
41 I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei,
42 vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor.
43 El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44 Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele.
45 Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46 a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.
47 Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta!
48 Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică: ,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!``
1 Louvai a Jeová. Rendei graças a Jeová, porque ele é bom; Porque a sua benignidade dura para sempre.
2 Quem poderá referir os poderosos feitos de Jeová, Ou manifestar todo o seu louvor?
3 Felizes são os que guardam a retidão, E aquele que pratica a justiça em todos os tempos.
4 Lembra-te de mim, Jeová, com a misericórdia que dispensas ao teu povo; Visita-me com a tua salvação,
5 Para que veja eu a prosperidade dos teus escolhidos, Para que me regozije com a alegria da tua nação, Para que me glorie juntamente com a tua herança.
6 Pecamos com nossos pais, Cometemos iniqüidade, e praticamos o mal.
7 Nossos pais não entenderam as tuas maravilhas no Egito, Não se lembraram da multidão das tuas benignidades, E foram rebeldes junto ao mar, ao Mar Vermelho.
8 Todavia ele os salvou por amor do seu nome, Para lhes dar a conhecer o seu grande poder.
9 Repreendeu também o Mar Vermelho, o qual ficou enxuto; Assim os conduziu pelos abismos como pelo deserto.
10 Salvou-os da mão de quem os odiava, E remiu-os do poder do inimigo.
11 As águas cobriram os seus adversários; Não ficou deles nem um só.
12 Então deram crédito às suas palavras, E cantaram-lhe o louvor.
13 Bem depressa se esqueceram das suas obras, E não lhe aguardaram o conselho;
14 Mas deixaram-se levar da cobiça no deserto, E tentaram a Deus no ermo.
15 Deu-lhes o que pediram, Mas enviou-lhes magreza às suas almas.
16 Eles invejaram a Moisés no acampamento E a Aarão, o santo de Jeová.
17 Abriu-se a terra que tragou a Datã, E cobriu a gente de Abirão.
18 Ateou-se um fogo no meio da sua gente, A chama abrasou os perversos.
19 Em Horebe fizeram um bezerro, E adoraram uma imagem fundida.
20 Assim trocaram a sua glória Pelo simulacro de um boi que come erva.
21 Esqueceram-se de Deus, seu Salvador, Que no Egito fizera grandezas,
22 Maravilhas na terra de Cão E coisas tremendas junto ao Mar Vermelho.
23 Portanto ele disse que ia exterminá-los; assim o teria feito, Se Moisés, seu escolhido, se não lhe houvesse interposto, Para impedir que a sua ira os destruísse.
24 Eles desprezaram a terra aprazível, E não deram crédito à sua palavra;
25 Mas murmuraram nas suas tendas, E não deram ouvidos à voz de Jeová.
26 Portanto, levantando a mão, jurou-lhes Que os havia de derribar no deserto;
27 E que também lhes derribaria entre as nações a sua descendência, E os dispersaria pelas terras.
28 Uniram-se também com Baal-Peor, E comeram os sacrifícios dos mortos.
29 Assim o provocaram à ira com as suas ações; E a praga os assaltou.
30 Então se levantou Finéias, e executou o juízo; Assim cessou a praga.
31 Isso lhe foi imputado por justiça, Em todas as gerações para sempre.
32 Também o indignaram junto às águas de Meribá, De sorte que por causa deles resultou mal a Moisés:
33 Porque eram rebeldes ao espírito de Deus, E Moisés falou imprudentemente com os seus lábios.
34 Não exterminaram aos povos, Como Jeová lhes ordenou;
35 Antes se mesclaram com as nações, E aprenderam-lhes as obras.
36 Serviram-lhes os ídolos, Os quais se lhes converteram em laços.
37 Sacrificaram seus filhos e filhas aos demônios,
38 E derramaram o sangue inocente, o sangue de seus filhos e filhas, Que eles sacrificaram aos ídolos de Canaã: A terra foi manchada com sangue.
39 Assim se contaminaram com as suas obras, E se prostituíram nos seus feitos.
40 Por isso se acendeu a ira de Jeová contra o seu povo, E ele abominou a sua herança.
41 Entregou-os ao poder das nações, E sobre eles dominavam os que os odiavam.
42 Oprimiram-nos também os seus inimigos, E sob o poder destes foram humilhados.
43 Muitas vezes os livrou; Mas eles, rebeldes, permaneceram no seu conselho, E por sua iniqüidade foram abatidos.
44 Todavia olhou para a sua angústia, Quando lhes ouviu o clamor;
45 Recordou a favor deles a sua aliança, E se arrependeu segundo a multidão das suas benignidades.
46 Fê-los também receber compaixão Da parte de todos os que os levaram cativos.
47 Salva-nos, Jeová, Deus nosso, E congrega-nos dentre as nações, Para darmos graças ao teu santo nome, E gloriarmo-nos no teu louvor.
48 Bendito seja Jeová, Deus de Israel, Desde a eternidade até a eternidade, E diga o povo todo: Amém. Louvai a Jeová. que navegam, e em geral todos os homens