1 ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!``

2 Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmaşului,

3 şi pe cari i -a strîns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare.

4 Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.

5 Sufereau de foame şi de sete; le tînjea sufletul în ei.

6 Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;

7 i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într'o cetate de locuit.

8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

9 Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.

10 Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,

11 pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt.

12 El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat.

13 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.

14 I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile.

15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

16 Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier.

17 Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.

18 Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii.

19 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;

20 a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă.

21 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

22 Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.

23 Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari,

24 aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului.

25 El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

26 Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei.

27 Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa.

28 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.

29 A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit.

30 Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit.

31 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

32 Să -L înalţe în adunarea poporului, şi să -L laude în adunarea bătrînilor!

33 El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat,

34 ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.

35 Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape.

36 Aşează acolo pe cei flămînzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;

37 însămînţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele.

38 El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.

39 Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,

40 El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum,

41 dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.

42 ,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!``

43 Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.

1 Dai graças a Jeová, porque ele é bom; Porque a sua benignidade dura para sempre.

2 Digam-no os remidos de Jeová, Os quais ele remiu da mão do adversário,

3 E os congregou dentre as terras, Do oriente e do ocidente, Do norte e do sul.

4 Andaram no deserto errantes por caminho ermo; Não acharam cidade alguma em que morassem.

5 Andavam famintos e sedentos; Neles desfalecia a sua alma.

6 Na sua tribulação clamaram a Jeová, E ele os livrou das suas angústias.

7 Conduziu-os também por caminho direito, Para que fossem ter a uma cidade em que morassem.

8 Dêem graças a Jeová pela sua benignidade, E pelas suas maravilhas para com os filhos dos homens!

9 Porque ele sacia a alma sequiosa, E enche de bens a alma faminta.

10 Aqueles que se assentaram nas trevas e na sombra da morte, Presos em aflição e em ferros,

11 Por se rebelarem contra as palavras de Deus, E desprezarem o conselho do Altíssimo,

12 De modo que lhes abateu com trabalho o coração- Caíram, e não houve quem os socorresse.

13 Então clamaram a Jeová na sua tribulação, E ele os livrou das suas angústias.

14 Tirou-os das trevas e da sombra da morte, E despedaçou-lhes as cadeias.

15 Dêem graças a Jeová pela sua benignidade, E pelas suas maravilhas para com os filhos dos homens!

16 Porque arrombou as portas de bronze, E cortou as trancas de ferro.

17 Os estultos, por causa da sua transgressão, E por causa das suas iniqüidades são aflitos.

18 A sua alma aborrece toda a sorte de comida, E eles se aproximam das portas da morte.

19 Na sua tribulação clamam a Jeová, E ele os livra das suas angústias.

20 Envia a sua palavra, e os sara, E livra-os dos seus perigos.

21 Dêem graças a Jeová pela sua benignidade, E pelas suas maravilhas para com os filhos dos homens!

22 Ofereçam sacrifícios de ação de graças, E celebrem as suas obras com canto de júbilo.

23 Aqueles que descem ao mar, embarcando em navios, Aqueles que fazem tráfico nas grandes águas,

24 Esses vêem as obras de Jeová, E as suas maravilhas no profundo.

25 Pois ele manda, e faz levantar o vento tempestuoso, Que eleva as ondas do mar.

26 Eles montam ao céu, descem ao abismo; Esvaece-lhes a alma de aflição.

27 Balouçam e cambaleiam como um bêbado, E perdem todo o tino.

28 Na sua tribulação clamam a Jeová, E ele os tira das suas angústias.

29 Torna a tempestade em bonança, De maneira que acalmam as ondas.

30 Então eles se alegram, porque as ondas se aquietaram; Assim ele os conduz ao porto que desejam.

31 Dêem graças a Jeová pela sua benignidade, E pelas suas maravilhas para com os filhos dos homens!

32 Exaltem-no também na assembléia do povo, E louvem-no no concílio dos anciãos!

33 Ele converte rios em deserto, E mananciais de água em terra sedenta;

34 Terra fértil em deserto salgado, Por causa da maldade dos que nela habitam.

35 Converte o deserto em lago de água, E a terra seca em mananciais de água.

36 Ali faz habitar os famintos, Os quais edificam uma cidade em que habitem.

37 Eles semeiam campos e plantam vinhas, Que produzam frutos abundantes.

38 Também os abençoa, de sorte que se multiplicam sobremaneira; E não permite que o seu gado diminua.

39 São depois reduzidos a poucos, e abatidos Pela opressão, pela adversidade, e pela tristeza.

40 Ele lança o desprezo sobre príncipes, E os faz vagar no ermo, onde não há caminho.

41 Todavia põe o necessitado num alto retiro fora do alcance da aflição, E dá-lhe famílias como um rebanho.

42 Vêem os retos e alegram-se; E toda a iniqüidade fechará a boca.

43 Quem é sábio, observe estas coisas, E ponderem os que são tais as benignidades de Jeová.