1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2 Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

3 Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

4 Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

5 mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

6 Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

7 Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

8 Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

9 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

10 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

11 Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

12 Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

13 Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

15 Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

16 El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

17 m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

19 El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

20 Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

21 căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

23 Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

24 Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

25 Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

26 cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

27 Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

28 Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

30 Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

31 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

32 Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

34 El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

35 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

36 Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

37 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

38 Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

40 Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41 Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

42 Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

43 Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

44 El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

45 Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

46 Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

47 Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

48 şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

49 Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

50 El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.

1 Com fervor te amo, Jeová, força minha.

2 Jeová é a minha rocha, a minha fortaleza e o meu libertador; O meu Deus, o meu rochedo em que me refugio; O meu escudo, o meu Salvador poderoso, meu alto refúgio.

3 Invocando a Jeová que é digno de ser louvado, Dos meus inimigos sou salvo.

4 Rodearam-me cordas de morte, E torrentes de perdição me amedrontaram.

5 Cercaram-me cordas do Cheol, Laços de morte me sobrevieram.

6 Na minha angústia invoquei a Jeová, E clamei por socorro ao meu Deus; Ele ouviu do seu templo a minha voz, E o clamor que lhe fiz entrou nos seus ouvidos.

7 Abalou-se então a terra e tremeu, Também os fundamentos dos montes se moveram E se abalaram, porque se acendeu a sua ira.

8 Subiu fumaça dos seus narizes, E fogo devorador saiu da sua boca: Dele saíram brasas ardentes.

9 Ele abaixou os céus e desceu, Tendo debaixo dos seus pés densa escuridão.

10 Montou num querubim e voou; Sim voou velozmente sobre as asas do vento.

11 Fez das trevas o seu retiro secreto, seu pavilhão ao redor de si: Escuridade de águas, espessas nuvens dos céus.

12 Do resplendor que diante dele havia, saíam pelas suas espessas nuvens Saraiva e carvão de fogo.

13 Então Jeová trovejou nos céus, E o Altíssimo fez soar a sua voz: Saraiva e carvões de fogo.

14 Enviou as suas setas e os dispersou; Amiudados raios, e os conturbou.

15 Então apareceu o leito das águas, E foram descobertos os fundamentos do mundo, Pela tua repreensão, Jeová, Pelo sopro dos ventos dos teus narizes.

16 Ele estendeu lá do alto o braço, me tomou E me tirou das muitas águas.

17 Livrou-me do meu inimigo forte, E dos que me odiaram, porque foram mais poderosos que eu.

18 Eles me acometeram no dia da minha calamidade; Mas Jeová tornou-se o meu amparo.

19 Ele me tirou para um lugar espaçoso; Livrou-me, porque tinha prazer em mim.

20 Recompensou-me Jeová segundo a minha retidão, Retribuiu-me segundo a pureza das minhas mãos.

21 Pois tenho guardado o caminho de Jeová, E não me tenho apartado impiamente do meu Deus.

22 Porque todos os seus juízos estão diante de mim, E não afasto de mim os seus estatutos.

23 Fui perfeito para com ele, E me guardei da iniqüidade.

24 Por isso Jeová me retribuiu segundo a minha retidão, Segundo a pureza das minhas mãos, aos seus olhos.

25 Com o benigno te mostrarás benigno; Com o homem perfeito te mostrarás perfeito;

26 Com o puro te mostrarás puro; Com o perverso te mostrarás contrário.

27 Porque tu salvarás ao povo humilde, Mas os olhos altivos tu os abaterás.

28 Pois tu acendes a minha lâmpada; Jeová, meu Deus, é quem alumia as minhas trevas.

29 Pois com o teu auxílio dou numa tropa, Com o auxílio do meu Deus salto uma muralha.

30 Quanto a Deus, perfeito é o seu caminho; A palavra de Jeová é provada; Ele é escudo para todos os que nele se refugiam.

31 Pois quem é Deus a não ser Jeová? E quem é rocha, senão o nosso Deus?

32 O Deus que me veste de força, E torna perfeito o meu caminho.

33 Ele faz os meus pés como os das corças, E me coloca em pé em meus lugares altos.

34 Ele adestra as minhas mãos para a peleja, A ponto de vergarem os meus braços um arco de bronze.

35 Deste-me também os escudos da minha salvação; A tua direita me susteve, E a tua condescendência me engrandeceu.

36 Alargaste os meus passos diante de mim, E não resvalaram os meus pés.

37 Persegui os meus inimigos e os alcancei; Não voltei até haver acabado com eles.

38 Dei neles até que não puderam levantar-se; Caíram debaixo dos meus pés.

39 Pois me cingiste de força para a peleja; Submeteste-me os que se levantaram contra mim.

40 Também fizeste que os meus inimigos me dessem as costas. E quanto aos que me odeiam, eu os exterminei.

41 Gritaram por socorro, porém não houve quem os salvasse; Gritaram a Jeová, mas ele não lhes respondeu.

42 Então os esmiucei como o pó diante do vento, Lancei-os fora como a lama das ruas.

43 Livraste-me das contendas do povo, Fizeste-me cabeça das nações: Um povo, que não conheci, me serviu.

44 Mal ouviram, logo me prestaram obediência; Os estrangeiros a mim se submeteram.

45 Os estrangeiros sumiram-se, E saíram tremendo das suas fortificações.

46 Vive Jeová, e bendita seja a minha rocha; E exaltado seja o Deus da minha salvação,

47 O Deus, que por mim tomou vingança E sujeitou povos debaixo de mim.

48 Ele me livrou dos meus inimigos. Tu me elevaste acima dos que se levantaram contra mim; Livraste-me do homem violento.

49 Portanto, Jeová, eu te darei graças entre as nações, E cantarei louvores ao teu nome.

50 Pois Jeová dá grande livramento ao seu rei, E usa de benignidade para com o seu ungido, Para com Davi e sua semente para sempre.