1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

2 Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.

3 Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.

4 Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

5 Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

6 Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

7 ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

8 Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

10 ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

11 Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

12 Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.

13 Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

14 Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

15 Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,

16 la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

17 Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:

18 da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,

19 ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,

21 n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

22 Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

23 Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

24 Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

25 Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.

26 Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!

1 Com os nossos ouvidos temos ouvido, nossos pais nos têm contado, O que fizeste nos seus dias, nos dias antigos.

2 Por tuas próprias mãos desapossaste as nações, e os plantaste a eles; Afligiste os povos, e a eles os estendeste largamente.

3 Pois não foi pela sua espada que se apossaram da terra, Nem foi o seu braço que os salvou; Mas a tua destra, e o teu braço, e a luz do teu rosto, Porque os favoreceste.

4 Tu é que és meu rei, ó Deus; Ordena as salvações de Jacó.

5 Com o teu auxílio derrubaremos os nossos adversários. Em teu nome calcaremos aos pés os que se levantam contra nós.

6 Pois não confiarei no meu arco, Nem me salvará a minha espada.

7 Mas tu nos salvaste dos nossos adversários, E cobriste de vergonha os que nos odeiam.

8 Em Deus é que temos gloriado continuamente, E ao teu nome sempre daremos graças. (Selá)

9 Mas agora nos lançaste fora, e nos espuseste à ignomínia; E não sais com os nossos exércitos.

10 Fazes-nos dar as costas aos nossos adversários, E os que nos odeiam, despojam-nos à vontade.

11 Entregaste-nos como ovelhas para alimento, E por entre as nações nos espalhaste.

12 Vendes por nada o teu povo, Não lucras com o preço dele.

13 Pões-nos por opróbrio aos nossos vizinhos, Por escárnio e zombaria aos que nos rodeiam.

14 Pões-nos por provérbio entre as nações, Por menear de cabeça entre os povos.

15 Durante o dia todo está diante de mim a minha ignomínia, E me cobriu a vergonha do meu rosto,

16 À voz do que afronta e do que blasfema, À vista do inimigo e do vingador.

17 Tudo isto é vindo sobre nós; contudo não nos temos esquecido de ti, Nem temos sido infiéis à tua aliança.

18 O nosso coração não tem voltado atrás, Nem do teu caminho têm declinado os nossos passos,

19 Para nos teres esmagado onde habitam os chacais, E nos teres coberto da sombra da morte.

20 Se nos esquecemos do nome do nosso Deus, Ou estendemos as nossas mãos a um Deus estranho;

21 Porventura Deus não há de esquadrinhar isso? Pois ele conhece os segredos do coração.

22 Mas por amor de ti somos entregues à morte continuamente, Somos considerados como ovelhas para o matadouro.

23 Acorda, por que dormes, Senhor? Desperta, não nos enjeites para sempre.

24 Por que escondes o teu rosto, E te esqueces da nossa miséria e da nossa opressão?

25 Pois a nossa alma está abatida até o pó, Pegado à terra está o nosso ventre.

26 Levanta-te em nosso auxílio, E redime-nos por amor da tua benignidade. Canção de amores