1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!

2 Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,

3 din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.

4 Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,

5 mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

6 Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``

7 Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).

8 Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

9 Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

10 zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;

11 răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

12 Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.

13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

14 Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

15 Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

16 Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

17 Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!

19 Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.

20 Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.

21 Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

22 Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

23 Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!

1 Dá ouvidos, ó Deus, à minha oração; E não te escondas da minha súplica.

2 Atende-me a mim, e responde-me; Agitado estou no meu queixar e ando perplexo,

3 Por causa da voz do inimigo, Em conseqüência da opressão do iníquo; Porque lançam sobre mim iniqüidade, E com ira me perseguem.

4 O meu coração confrange-se dentro de mim, E terrores de morte caem sobre mim.

5 Temor e tremor são vindos sobre mim, E acabrunha-me o horror.

6 Disse eu: Oxalá que eu tivesse asas, como pomba! Então voaria e descansaria.

7 Eis que eu fugiria para longe, Eu pousaria no deserto. (Selá)

8 Apressar-me-ia a um abrigo Do vento tempestuoso e da procela.

9 Destrói, Senhor, e divide as suas línguas, Porque vejo violência e contenda na cidade.

10 Andam dia e noite ao redor dela por cima dos seus muros, Também iniqüidade e malícia estão no meio dela.

11 Há destruição no meio dela, E das suas ruas não se apartam vexame e dolo.

12 Porquanto não é um inimigo que me ultraja, Tê-lo-ia então suportado; Nem é o que me odeia quem se exalta contra mim, Ter-me-ia então escondido dele;

13 Mas és tu, homem meu igual, Meu companheiro e meu amigo íntimo.

14 A sós nos entretínhamos em suaves práticas, E com a multidão andávamos na casa de Deus.

15 Apanhe-os de súbito a morte; Desçam vivos a Cheol; Porque há maldade na morada deles, no seu íntimo.

16 Quanto a mim, invocarei a Deus; E Jeová me salvará.

17 De tarde, de manhã e ao meio dia me queixarei e lamentarei; E ele ouvirá a minha voz.

18 Ele para paz remiu a minha alma, a fim de que se não aproximem de mim, Pois havia muitos que contendiam contra mim.

19 Deus ouvirá, e lhes responderá (Aquele que está entronizado desde a eternidade) (Selá) A eles para quem não há mudanças, E que não temem a Deus.

20 Tal homem estende as mãos sobre os que estavam em paz com ele; Profanou a sua aliança.

21 Macia era a sua boca como manteiga, Mas o seu coração respirava guerra. As suas palavras eram mais brandas que azeite, Contudo eram elas espadas desembainhadas.

22 Lança sobre Jeová a tua carga, e ele te sustentará; Jamais permitirá que o justo seja abalado.

23 Tu, porém, ó Deus, os farás descer ao poço da perdição: Homens sanguinários e fraudulentos não chegarão à metade dos seus dias, Mas quanto a mim, eu confiarei em ti. conceda quando os filisteus o agarraram em Gate