1 (Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a fugit în peşteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, pînă vor trece nenorocirile.

2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

3 El îmi va trimete izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire). Da, Dumnezeu Îşi va trimete bunătatea şi credincioşia.

4 Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni cari varsă flacări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sînt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!

6 Ei întinseseră un laţ supt paşii mei; sufletul mi se încovoia, şi-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea. -

7 Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cînta, da, şi voi suna din instrumentele mele.

8 Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

9 Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cînta printre neamuri.

10 Căci bunătatea Ta ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.

11 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!

1 Compadece-te de mim, ó Deus, compadece-te de mim, Pois em ti se refugia a minha alma: Sim, nas sombras das tuas asas me refugiarei, Até que passem estas calamidades.

2 Clamarei ao Deus Altíssimo, Ao Deus que por mim tudo executa.

3 Enviará lá do céu e me salvará, Quando me ultrajar aquele que quer devorar-me; (Selá) Deus enviará a sua misericórdia e a sua verdade.

4 A minha alma está entre leões, Tenho que deitar-me no meio daqueles que respiram chamas, A saber, dos filhos dos homens, cujos dentes são lanças e setas, E cuja língua é espada aguda.

5 Sê exaltado, ó Deus, acima dos céus; Acima de toda a terra seja a tua glória.

6 Eles preparam um laço aos meus pés, A minha alma está abatida; Abriram diante de mim uma cova: Eles mesmos caíram nela. (Selá)

7 O meu coração está resoluto, ó Deus, o meu coração está resoluto; Cantarei, sim cantarei louvores.

8 Desperta, glória minha, desperta, alaúde e harpa; Eu farei acordar a aurora.

9 Dar-te-ei graças, ó Deus, entre os povos; Cantarei a ti louvores entre as nações.

10 Pois tão grande é a tua benignidade, que vai aos céus, E até as nuvens a tua verdade.

11 Sê exaltado, ó Deus, acima dos céus; Acima de toda a terra seja a tua glória.