1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
2 Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
3 Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.
5 Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.
6 Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.
8 Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10 Plîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
11 Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
12 Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.
13 Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
15 Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!
16 Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
17 şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!
18 Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
19 Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.
20 Ocara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.
21 Ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.
22 Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!
23 Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
24 Varsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!
25 Pustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!
28 Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
29 Eu sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30 Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.
31 Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!
32 Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33 Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
34 Să -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!
35 Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;
36 sămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
1 Salva-me, ó Deus, Porque as águas me entraram até a alma.
2 Atolado estou em profundo lamaçal, Onde não se pode firmar o pé; Entrei nas profundezas das águas, E a corrente me submerge.
3 Estou cansado de gritar, ressequida está a minha garganta; Definham-se-me os olhos, enquanto espero por meu Deus.
4 São mais que os cabelos da minha cabeça os que sem causa me odeiam, Por isso tive de restituir o que não estorquira.
5 Ó Deus, tu conheces a minha estultícia, E as minhas culpas não te são ocultas.
6 Não sejam envergonhados por minha causa os que em ti esperam, ó Jeová, Deus dos exércitos; Não sejam por meu respeito confundidos os que te buscam, ó Deus de Israel.
7 Pois por amor de ti tenho suportado afrontas; Confusão me cobre o rosto.
8 Tornei-me estranho a meus irmãos, E alheio para os filhos de minha mãe.
9 Pois o zelo da tua casa me consumiu, E as afrontas dos que te afrontam caíram sobre mim.
10 Quando chorei e castiguei a minha alma com jejum, Isto se me tornou em afrontas.
11 Quando do cilício fiz o meu vestido, Fui para eles um provérbio.
12 Falam de mim os que estão sentados à porta, Sou objeto das cantigas dos bêbados.
13 Mas quanto a mim, ó Jeová, a minha oração dirige-se a ti em tempo aceitável; Ó Deus, na multidão da tua benignidade, Responde-me na verdade da tua salvação.
14 Livra-me do tremedal, e que não me afunde eu; Seja eu salvo dos que me odeiam e das profundezas das águas.
15 Não me submerja a corrente das águas, Nem me trague o abismo: Não cerre a cova a sua boca sobre mim.
16 Responde-me, Jeová; porque é boa a tua benignidade; Segundo a multidão das tuas ternas misericórdias, volta-te para mim.
17 Não escondas do teu servo o rosto; Porque estou angustiado, responde-me depressa.
18 Aproxima-te da minha alma, e redime-a; Resgata-me por causa dos meus inimigos.
19 Tu conheces o meu opróbrio, a minha vergonha e a minha ignomínia; Os meus adversários estão todos diante de ti.
20 O opróbrio tem-me quebrantado o coração, e estou gravemente doente. Esperei por alguém que fosse movido de compaixão, porém não houve; E por quem me confortasse, mas a ninguém achei.
21 Deram-me também fel por comida, E na minha sede propinaram-me vinagre.
22 Torne-se-lhes a mesa diante deles em laço; E quando estiverem seguros, sejam-lhes armadilha.
23 Obscureçam-se-lhes os olhos, para que não vejam; E faze que os seus lombos tremam constantemente.
24 Derrama sobre eles a tua indignação, E apanhe-os o furor da tua ira.
25 Fique desolado o lugar da sua morada, E não haja quem habite nas suas tendas.
26 Pois perseguem a quem tu feriste, E conversam sobre a mágoa daqueles que tu chagaste.
27 Ajunta-lhes iniqüidade sobre iniqüidade, E não entrem na tua justiça.
28 Sejam riscados do livro da vida, E não sejam registrados com os justos.
29 Eu, porém, sou aflito e amargurado; Ponha-me a tua salvação, ó Deus, em alto retiro.
30 Louvarei o nome de Deus com um cântico, E o exaltarei com ação de graças.
31 Será isso mais do agrado de Jeová do que um boi, Ou novilho com chifres e unhas.
32 Isto vêem os mansos e se alegram: Quanto a vós os que buscais a Deus, reviva o vosso coração.
33 Pois Jeová ouve os necessitados, E não despreza os seus prisioneiros.
34 Louvem-no os céus e a terra, Os mares e quanto neles se move.
35 Pois Deus salvará a Sião, e edificará as cidades de Judá, E ali habitarão, e as possuirão.
36 Também a descendência dos seus servos as herdará, E os que amam o nome dele, nelas habitarão.