1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!

2 Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!

3 Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

4 Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?

5 Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.

6 Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.

7 Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.

9 Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

10 Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

11 Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.

12 Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?

13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.

14 Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!

15 Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...

16 Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

17 Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!

18 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.

19 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

1 Escuta, ó pastor de Israel; Tu, que conduzes a José como a um rebanho, Que estás entronizado sobre os querubins, resplandece.

2 Diante de Efraim, de Benjamim e de Manassés, desperta o teu poder, E vem salvar-nos.

3 Converte-nos, ó Deus; Faze resplandecer o teu rosto, e seremos salvos.

4 Jeová, Deus dos exércitos, Até quando te mostrarás indignado contra a oração do teu povo?

5 Tu os fizeste comer pão de lágrimas, E lhes deste a beber lágrimas em abundância.

6 Fazes-nos servir de contendas aos nossos vizinhos, E os nossos inimigos riem-se à vontade.

7 Converte-nos, Deus dos exércitos; Faze resplandecer o teu rosto, e seremos salvos.

8 Trouxeste do Egito uma videira; Expeliste as nações, e a plantaste.

9 Dispuseste o terreno diante dela; Ela deitou profundas raízes, e encheu a terra.

10 Cobriram-se os montes com a sombra dela, E com os seus sarmentos os cedros de Deus.

11 Ela estendeu os seus ramos até o mar, E os seus rebentos até o Rio.

12 Por que lhe derrubaste as cercas, De sorte que a vindimam todos os que passam pelo caminho?

13 O javali da selva a devasta, E os animais do campo dela se nutrem.

14 Volta, te rogamos, ó Deus dos exércitos; Olha lá do céu, e vê e visita esta videira,

15 Proteje o que a tua mão direita plantou, O bacelo que para ti robusteceste.

16 Está queimada de fogo, está decepada; Eles perecem pelas repreensões do teu rosto.

17 Seja o teu rosto sobre o varão da tua destra, Sobre o filho do homem que para ti robusteceste.

18 Assim não nos apartaremos de ti; Vivifica-nos, e nós invocaremos o teu nome.

19 Converte-nos, Jeová, Deus dos exércitos; Faze resplandecer o teu rosto, e seremos salvos.