1 În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

2 ,,Domnul S'a mîniat foarte tare pe părinţii voştri.

3 Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor....

4 Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau proorocii de mai înainte, zicînd: ...Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Întoarceţi-vă dela căile voastre cele rele, dela faptele voastre cele rele!... Dar n'au ascultat şi n'au lut aminte la Mine, zice Domnul.``

5 ,,Unde sînt acum părinţii voştri? Şi puteau proorocii să trăiască vecinic?

6 Totuş cuvintele Mele şi poruncile pe cari le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n'au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s'au întors, şi au zis: ,,Domnul oştirilor ne -a făcut cum hotărîse să ne facă, după căile şi faptele noastre!``

7 În a două zeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

8 M'am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roş, şi stătea între mirţi într'un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşi, murgi şi albi.

9 Am întrebat: ,,Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?`` Şi îngerul care vorbea cu mine mi -a zis: ,,Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!``

10 Omul care stătea între mirţi a luat cuvîntul şi a zis: ,,Aceştia sînt aceia pe cari i -a trimes Domnul să cutreiere pămîntul!``

11 Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi, şi au zis: ,,Am cutreierat pămîntul, şi iată că tot pămîntul este în pace şi liniştit!``

12 Atunci Îngerul Domnului a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Doamne al oştirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe cari Te-ai mîniat în aceşti şapte zeci de ani?``

13 Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere, îngerului care vorbea cu mine.

14 Şi îngerul, care vorbea cu mine, mi -a zis: ,,Strigă, şi zi: ...Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Sînt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion,

15 şi sînt plin de o mare mînie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mîniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.

16 Deaceea aşa vorbeşte Domnul: ...Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăş în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului....

17 Strigă din nou, şi zi: ...Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Cetăţile Mele vor avea iarăş belşug de bunătăţi, Domnul va mîngîia iarăş Sionul, va alege iarăş Ierusalimul.``

18 Am ridicat ochii şi m'am uitat, şi iată că erau patru coarne!

19 Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: ,,Ce înseamnă coarnele acestea?`` Şi el mi -a zis: ,,Acestea sînt coarnele, cari au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.``

20 Domnul mi -a arătat patru fierari.

21 Eu am întrebat: ,,Ce vor să facă aceştia?`` Şi el a zis: ,,Aceştia vin să sperie coarnele cari au risipit pe Iuda, de n'a mai putut ridica nimeni capul; ferarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor cari au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să -i risipească locuitorii.``

1 No oitavo mês, no segundo ano de Dario, veio a palavra de Jeová ao profeta Zacarias, filho de Berequias, filho de Ido, dizendo:

2 Jeová irou-se fortemente contra vossos pais.

3 Portanto dize-lhes: Assim diz Jeová dos exércitos: Tornai para mim, diz Jeová dos exércitos, e tornarei para vós, diz Jeová dos exércitos.

4 Não sejais como vossos pais, a quem clamavam os profetas anteriores, dizendo: Assim diz Jeová dos exércitos: Tornai agora dos vossos maus caminhos e dos vossos maus feitos; contudo não ouviram, nem me escutaram, diz Jeová.

5 Vossos pais, onde estão? e os profetas, vivem eles para sempre?

6 Mas as minhas palavras e os meus estatutos que ordenei aos profetas meus servos, não recaíram eles sobre vossos pais? Tornaram e disseram: Assim como Jeová dos exércitos resolveu fazer a nós segundo os nossos caminhos e segundo os nossos feitos, assim ele nos tratou.

7 Aos vinte e quatro dias do undécimo mês, que é o mês Sebate, no segundo ano de Dario, veio a palavra de Jeová ao profeta Zacarias, filho de Berequias, filho de Ido, dizendo:

8 Tive de noite uma visão, e eis um homem montado num cavalo vermelho. Ele estava parado entre as murteiras que estavam no vale; atrás dele estavam cavalos vermelhos, baios e brancos.

9 Então perguntei: Meu senhor, quem são estes? Respondeu-me o anjo que falava comigo: Mostrar-te-ei quem são estes.

10 Respondeu o homem que estava parado entre as murteiras e disse: Estes são os que Jeová tem enviado para correrem a terra.

11 Eles responderam ao anjo de Jeová que estava parado entre as murteiras, e disseram: Nós temos corrido a terra e eis que a terra toda está quieta e em descanso.

12 Então respondeu o anjo de Jeová: Até quando, Jeová dos exércitos, não terás tu compaixão de Jerusalém e das cidades de Judá, contra as quais tens alimentado indignação estes setenta anos?

13 Jeová respondeu ao anjo que falava comigo com palavras boas, palavras consoladoras.

14 Assim o anjo que falava comigo me disse: Clama, dizendo: Assim diz Jeová dos exércitos: Zelo a Jerusalém e a Sião com grande zelo.

15 Eu com grande indignação estou indignado com as nações que estão em descanso; porque eu estava um pouco indignado, mas eles auxiliaram o mal.

16 Portanto assim diz Jeová: Acabo de voltar para Jerusalém com misericórdia; nela será edificada a minha casa, diz Jeová dos exércitos, e o cordel será estendido sobre Jerusalém.

17 Torna a clamar, dizendo: Assim diz Jeová dos exércitos: As minhas cidades ainda se trasbordarão de bens; Jeová ainda confortará a Sião, e ainda escolherá a Jerusalém.

18 Levantei os meus olhos, e vi, e eis quatro chifres.

19 Eu perguntei ao anjo que falava comigo: Que são estes? Ele me respondeu: Estes são os chifres que espalharam a Judá, a Israel e a Jerusalém.

20 Jeová mostrou-me quatro ferreiros.

21 Então perguntei: Que vêm estes a fazer? Ele respondeu: Esses são os chifres que espalharam a Judá, de tal sorte que ninguém levantou a sua cabeça; mas estes são vindos para lhes meterem medo, para abaterem os chifres das nações que levantaram o seu chifre contra a terra de Judá a fim de a espalhar.