1 GUAI a quelli che sono agiati in Sion, e che se ne stanno sicuri nel monte di Samaria, luoghi famosi per capi di nazioni, a’ quali va la casa d’Israele!

2 Passate in Calne, e vedete; e di là andate in Hamat la grande; poi scendete in Gat de’ Filistei; non valevano que’ regni meglio di questi? non erano i lor confini maggiori de’ vostri?

3 Voi, che allontanate il giorno malvagio, e fate accostare il seggio della violenza;

4 che giacete sopra letti di avorio, e lussuriate sopra le vostre lettiere; e mangiate gli agnelli della greggia, e i vitelli tolti di mezzo della stia;

5 che fate concento al suon del salterio; che vi divisate degli strumenti musicali, come Davide;

6 che bevete il vino in bacini, e vi ungete de’ più eccellenti olii odoriferi; e non sentite alcuna doglia della rottura di Giuseppe.

7 Perciò, ora andranno in cattività, in capo di quelli che andranno in cattività; e i conviti de’ lussurianti cesseranno

8 Il Signore Iddio ha giurato per l’anima sua, dice il Signore Iddio degli eserciti: Io abbomino l’alterezza di Giacobbe, e odio i suoi palazzi, e darò in man del nemico la città, e tutto ciò che vi è dentro.

9 Ed avverrà che se pur dieci uomini rimangono in una casa, morranno.

10 E lo zio, o il cugin loro li torrà, e li brucerà, per trarre le ossa fuor della casa; e dirà a colui che sarà in fondo della casa: Evvi ancora alcuno teco? Ed esso dirà: Niuno. E colui gli dirà: Taci; perciocchè egli non è tempo di ricordare il Nome del Signore.

11 Perciocchè, ecco, il Signore dà commissione di percuotere le case grandi di ruine, e le case piccole di rotture.

12 I cavalli romperanno essi le zolle su per le rocce? o vi si arerà co’ buoi? conciossiachè voi abbiate cangiato il giudicio in veleno, e il frutto della giustizia in assenzio;

13 voi, che vi rallegrate di cose da nulla; che dite: Non abbiamo noi acquistate delle corna con la nostra forza?

14 Perciocchè, ecco, io fo sorgere contro a voi, o casa d’Israele, una nazione, che vi oppresserà dall’entrata di Hamat, fino al torrente del deserto, dice il Signore Iddio degli eserciti

1 Vai de ceice trăiesc fără grijă în Sion, şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dintîi dintre neamuri, la cari aleargă casa lui Israel!...

2 Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo pînă la Hamatul cel mare, şi pogorîţi-vă în Gat la Filisteni; sînt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decît cele două împărăţii ale voastre, şi este ţinutul lor mai întins decît al vostru?...

3 Credeţi că ziua nenorocirii este departe, şi faceţi să se apropie domnia silniciei.

4 Ei se culcă pe paturi de fildeş, şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor; mănîncă miei din turmă, şi viţei puşi la îngrăşat.

5 Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.

6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif!

7 De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi.

8 Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuş, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: ,,Mi -e scîrbă de mîndria lui Iacov, şi -i urăsc palatele; de aceea, voi da în mîna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.

9 Şi dacă vor mai rămînea zece oameni într'o casă vor muri.

10 Cînd unchiu-său va lua pe cel mort să -l ardă, ridicîndu -i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: ,,Mai este cineva cu tine?`` Acela va răspunde: ,,Nimeni``... Iar celalt va zice: ,,Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!``

11 Căci iată că Domnul porunceşte să se dărîme casa cea mare, şi să se facă bucăţi casa cea mică.

12 Pot caii să alerge pe o stîncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă, şi roada dreptăţii în pelin?

13 Vă bucuraţi de lucruri de nimic, şi ziceţi: ,,Oare nu prin tăria noastră am cîştigat noi putere?``

14 De aceea, iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, un neam, care vă va asupri dela intrarea Hamatului pînă la pîrîul pustiei.``