João 4 - Bíblia Online

QUANDO adunque il Signore ebbe saputo che i Farisei aveano udito, che Gesù faceva, e battezzava più discepoli che Giovanni 
quantunque non fosse Gesù che battezzava, ma i suoi discepoli; 
lasciò la Giudea, e se ne andò di nuovo in Galilea 
Or gli conveniva passare per il paese di Samaria. 
Venne adunque ad una città del paese di Samaria, detta Sichar, che è presso della possessione, la quale Giacobbe diede a Giuseppe, suo figliuolo. 
Or quivi era la fontana di Giacobbe. Gesù adunque, affaticato dal cammino, sedeva così in su la fontana; or era intorno alle sei ore. 
Ed una donna di Samaria venne, per attinger dell’acqua. E Gesù le disse: Dammi da bere. 
Perciocchè i suoi discepoli erano andati nella città, per comperar da mangiare. 
Laonde la donna Samaritana gli disse: Come, essendo Giudeo, domandi tu da bere a me, che son donna Samaritana? Poichè i Giudei non usano co’ Samaritani. 
Gesù rispose, e le disse: Se tu conoscessi il dono di Dio, e chi è colui che ti dice: Dammi da bere, tu stessa gliene avresti chiesto, ed egli ti avrebbe dato dell’acqua viva. 
La donna gli disse: Signore, tu non hai pure alcun vaso da attingere, ed il pozzo è profondo: onde adunque hai quell’acqua viva? 
Sei tu maggiore di Giacobbe, nostro padre, il qual ci diede questo pozzo, ed egli stesso ne bevve, e i suoi figliuoli, e il suo bestiame? 
Gesù rispose, e le disse: Chiunque beve di quest’acqua, avrà ancor sete; 
ma, chi berrà dell’acqua ch’io gli darò, non avrà giammai in eterno sete; anzi, l’acqua ch’io gli darò diverrà in lui una fonte d’acqua saliente in vita eterna. 
La donna gli disse: Signore, dammi cotest’acqua, acciocchè io non abbia più sete, e non venga più qua ad attingerne. 
Gesù le disse: Va’, chiama il tuo marito, e vieni qua. 
La donna rispose, e gli disse: Io non ho marito. Gesù le disse: Bene hai detto: Non ho marito. 
Perciocchè tu hai avuti cinque mariti, e quello che tu hai ora non è tuo marito; questo hai tu detto con verità. 
La donna gli disse: Signore, io veggo che tu sei profeta. 
I nostri padri hanno adorato in questo monte; e voi dite che in Gerusalemme è il luogo ove conviene adorare. 
Gesù le disse: Donna, credimi che l’ora viene, che voi non adorerete il Padre nè in questo monte, nè in Gerusalemme. 
Voi adorate ciò che non conoscete; noi adoriamo ciò che noi conosciamo; poichè la salute è dalla parte de’ Giudei. 
Ma l’ora viene, e già al presente è, che i veri adoratori adoreranno il Padre in ispirito e verità; perciocchè anche il Padre domanda tali che l’adorino; 
Iddio è Spirito; perciò, conviene che coloro che l’adorano, l’adorino in ispirito e verità. 
La donna gli disse: Io so che il Messia, il quale è chiamato Cristo, ha da venire; quando egli sarà venuto, ci annunzierà ogni cosa. 
Gesù le disse: Io, che ti parlo, son desso 
E in su quello, i suoi discepoli vennero, e si maravigliarono ch’egli parlasse con una donna; ma pur niuno disse: Che domandi? o: Che ragioni con lei? 
La donna adunque, lasciata la sua secchia, se ne andò alla città, e disse alla gente: 
Venite, vedete un uomo che mi ha detto tutto ciò ch’io ho fatto; non è costui il Cristo? 
Uscirono adunque della città, e vennero a lui. 
OR in quel mezzo i suoi discepoli lo pregavano, dicendo: Maestro, mangia. 
Ma egli disse loro: Io ho da mangiare un cibo, il qual voi non sapete. 
Laonde i discepoli dicevano l’uno all’altro: Gli ha punto alcuno portato da mangiare? 
Gesù disse loro: Il mio cibo è ch’io faccia la volontà di colui che mi ha mandato, e ch’io adempia l’opera sua. 
Non dite voi che vi sono ancora quattro mesi infino alla mietitura? ecco, io vi dico: Levate gli occhi vostri, e riguardate le contrade, come già son bianche da mietere. 
Or il mietitore riceve premio, e ricoglie frutto in vita eterna; acciocchè il seminatore, e il mietitore si rallegrino insieme. 
Poichè in questo quel dire è vero: L’uno semina, l’altro miete. 
Io vi ho mandati a mieter ciò intorno a che non avete faticato; altri hanno faticato, e voi siete entrati nella lor fatica. 
Or di quella città molti de’ Samaritani credettero in lui, per le parole della donna che testimoniava: Egli mi ha dette tutte le cose che io ho fatte. 
Quando adunque i Samaritani furon venuti a lui, lo pregarono di dimorare presso di loro; ed egli dimorò quivi due giorni. 
E più assai credettero in lui per la sua parola. 
E dicevano alla donna: Noi non crediamo più per le tue parole; perciocchè noi stessi l’abbiamo udito, e sappiamo che costui è veramente il Cristo, il Salvator del mondo 
ORA, passati que’ due giorni, egli si partì di là, e se ne andò in Galilea. 
Poichè Gesù stesso avea testimoniato che un profeta non è onorato nella sua propria patria. 
Quando adunque egli fu venuto in Galilea, i Galilei lo ricevettero, avendo vedute tutte le cose ch’egli avea fatte in Gerusalemme nella festa; perciocchè anche essi eran venuti alla festa. 
Gesù adunque venne di nuovo in Cana di Galilea, dove avea fatto dell’acqua vino. Or v’era un certo ufficial reale, il cui figliuolo era infermo in Capernaum. 
Costui, avendo udito che Gesù era venuto di Giudea in Galilea, andò a lui, e lo pregò che scendesse, e guarisse il suo figliuolo; perciocchè egli stava per morire. 
Laonde Gesù gli disse: Se voi non vedete segni e miracoli, voi non crederete. 
L’ufficial reale gli disse: Signore, scendi prima che il mio fanciullo muoia. 
Gesù gli disse: Va’, il tuo figliuolo vive. E quell’uomo credette alla parola che Gesù gli avea detta; e se ne andava. 
Ora, come egli già scendeva, i suoi servitori gli vennero incontro, e gli rapportarono, e dissero: Il tuo figliuolo vive. 
Ed egli domandò loro dell’ora ch’egli era stato meglio. Ed essi gli dissero: Ieri a sette ora la febbre lo lasciò. 
Laonde il padre conobbe ch’era nella stessa ore, che Gesù gli avea detto: Il tuo figliuolo vive; e credette egli, e tutta la sua casa. 
Questo secondo segno fece di nuovo Gesù, quando fu venuto di Giudea in Galilea 

Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decît Ioan. 
Însă Isus nu boteza El însuş, ci ucenicii Lui. 
Atunci a părăsit Iudea, şi S'a întors în Galilea. 
Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 
a ajuns lîngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care -l dăduse Iacov fiului său Iosif. 
Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al şaselea. 
A venit o femeie din Samaria să scoată apă. ,,Dă-Mi să beau``, i -a zis Isus. 
Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mîncării. 
Femeia Samariteancă I -a zis: ,,Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?`` -Iudeii, în adevăr, n'au legături cu Samaritenii. 
-Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: ,Dă-Mi să beau!` tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.`` 
,,Doamne``, I -a zis femeia, ,,n'ai cu ce să scoţi apă, şi fîntîna aste adîncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie? 
Eşti Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, care ne -a dat fîntîna aceasta, şi a băut din ea el însuş şi feciorii lui şi vitele lui?`` 
Isus i -a răspuns: ,,Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăş sete. 
Dar oricui va bea din apa, pe care i -o voi da Eu, în veac nu -i va fi sete; ba încă apa, pe care i -o voi da Eu, se va preface în el într'un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa vecinică.`` 
,,Doamne``, I -a zis femeia, ,,dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin pînă aici să scot.`` 
,,Du-te``, i -a zis Isus, ,,de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici``. 
Femeia I -a răspuns: ,,N'am bărbat.`` Isus i -a zis: ,,Bine ai zis că n'ai bărbat. 
Pentrucă cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care -l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.`` 
,,Doamne``, I -a zis femeia, ,,văd că eşti prooroc. 
Părinţii noştri s'au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.`` 
,,Femeie``, i -a zis Isus, ,,crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 
Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine dela Iudei. 
Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. 
Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.`` 
,,Ştiu``, i -a zis femeia, ,,că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.`` 
Isus i -a zis: ,,Eu, cel care vorbesc cu tine, sînt Acela.`` 
Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuş nici unul nu I -a zis: ,,Ce căuţi?`` sau: ,,Despre ce vorbeşti cu ea?`` 
Atunci femeia şi -a lăsat găleata, s'a dus în cetate, şi a zis oamenilor: 
,,Veniţi de vedeţi un om, care mi -a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?`` 
Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El. 
În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănînce, şi ziceau: ,,Învăţătorule, mănîncă!`` 
Dar El le -a zis: ,,Eu am de mîncat o mîncare, pe care voi n'o cunoaşteţi.`` 
Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: ,,Nu cumva I -a adus cineva să mănînce?`` 
Isus le -a zis: ,,Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce M'a trimes, şi să împlinesc lucrarea Lui. 
Nu ziceţi voi că mai sînt patru luni pînă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriş. 
Cine seceră, primeşte o plată, şi strînge roadă pentru viaţa vecinică; pentruca şi cel ce samănă şi celce seceră să se bucure în acelaş timp. 
Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: ,Unul samănă, iar altul seceră`. 
Eu v'am trimes să seceraţi acolo unde nu voi v'aţi ostenit; alţii s'au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.`` 
Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: ,,Mi -a spus tot ce am făcut.`` 
Cînd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămînă la ei. Şi El a rămas acolo două zile. 
Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 
Şi ziceau femeii: ,,Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mîntuitorul lumii.`` 
După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea. 
Căci El însuş spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa. 
Cînd a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, cari văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic. 
Isus S'a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav. 
Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s'a dus la El, şi L -a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 
Isus i -a zis: ,,Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!`` 
Slujbaşul împărătesc I -a zis: ,,Doamne, vino pînă nu moare micuţul meu.`` 
,,Du-te``, i -a zis Isus, ,,fiul tău trăieşte.`` Şi omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, şi a pornit la drum. 
Pe cînd se pogora el, l-au întîmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. 
El i -a întrebat de ceasul în care a început să -i fie mai bine. Şi ei i-au zis: ,,Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.`` 
Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: ,,Fiul tău trăieşte``. Şi a crezut el şi toată casa lui. 
Acesta este iarăş al doilea semn, făcut de Isus, după ce S'a întors din Iudea în Galilea. 

João 5

Veja também

Simão, o Zelote: o fervoroso apóstolo

A história de Gideão e a vitória com apenas 300 homens