1 ALLORA il Signore rispose a Giobbe da un turbo, e disse:

2 Chi è costui, che oscura il consiglio Con ragionamenti senza scienza?

3 Deh! cigniti i lombi come un valente uomo, Ed io ti farò delle domande, e tu insegnami

4 Ove eri, quando io fondava la terra? Dichiaralo, se hai conoscimento ed intelletto.

5 Chi ha disposte le misure di essa, se tu il sai? Ovvero chi ha steso il regolo sopra essa?

6 Sopra che sono state fondate le sue basi? Ovvero, chi pose la sua pietra angolare?

7 Quando le stelle della mattina cantavano tutte insieme, E tutti i figliuoli di Dio giubilavano?

8 E chi rinchiuse il mare con porte Quando fu tratto fuori, ed uscì della matrice?

9 Quando io posi le nuvole per suo vestimento, E la caligine per sue fasce,

10 E determinai sopra esso il mio statuto, E gli posi attorno sbarre e porte,

11 E dissi: Tu verrai fin qua, e non passerai più innanzi; E qui si fermerà l’alterezza delle tue onde?

12 Hai tu, da che tu sei in vita, comandato alla mattina? Ed hai tu mostrato all’alba il suo luogo?

13 Per occupar l’estremità della terra, E far che gli empi se ne dileguino?

14 E far che la terra si muti in diverse forme, come argilla stampata; E che quelle si appresentino alla vista come un vestimento?

15 E che la luce di queste cose sia divietata agli empi, E che il braccio altiero sia rotto?

16 Sei tu entrato infino a’ gorghi del mare, E sei tu passeggiato nel fondo dell’abisso?

17 Le porte della morte ti son esse scoperte, Ed hai tu vedute le porte dell’ombra della morte?

18 Hai tu compresa la larghezza della terra? Dichiaralo, se tu la conosci tutta.

19 Quale è la via del luogo ove dimora la luce? E dov’è il luogo delle tenebre?

20 Perchè tu vada a prendere essa luce, e la meni al termine del suo corso, E conosca i sentieri della sua casa?

21 Sì, tu il sai; perciocchè allora nascesti, E il numero de’ tuoi giorni è grande.

22 Sei tu entrato dentro a’ tesori della neve, Ed hai tu vedute le conserve della gragnuola,

23 La quale io riserbo per lo tempo del nemico, Per lo giorno dell’incontro, e della battaglia?

24 Per qual via scoppia la fiamma, E il vento orientale si spande egli in su la terra?

25 Chi ha fatti de’ condotti alla piena delle acque, E delle vie a’ lampi de’ tuoni?

26 Per far piovere in su la terra, ove non è niuno; E in sul deserto, nel quale non abita uomo alcuno?

27 Per satollare il luogo desolato e deserto; E per farvi germogliar l’erba pullulante?

28 La pioggia ha ella un padre? Ovvero, chi ha generate le stille della rugiada?

29 Del cui ventre è uscito il ghiaccio, E chi ha generata la brina del cielo?

30 Chi fa che le acque si nascondano, e divengano come una pietra; E che la superficie dell’abisso si rapprenda?

31 Puoi tu legare le delizie delle Gallinelle, Ovvero sciogliere le attrazioni dell’Orione?

32 Puoi tu fare uscire i segni settentrionali al tempo loro, E condur fuori Arturo co’ suoi figli?

33 Conosci tu gli ordini costituiti de’ cieli? Hai tu stabilito il lor reggimento sopra la terra?

34 Puoi tu, alzando la tua voce alla nuvola, Far che una piena d’acqua ti copra?

35 Puoi tu mandare i folgori, Sì che vadano e ti dicano: Eccoci?

36 Chi ha messa la sapienza nell’interior dell’uomo? Ovvero chi ha dato il senno alla mente di esso?

37 Chi annovera le nuvole con sapienza? E chi posa i barili del cielo;

38 Dopo che la polvere è stata stemperata, come un metallo fonduto; E le zolle si son rigiunte?

39 Andrai tu a cacciar preda per il leone? E satollerai tu la brama de’ leoncelli?

40 Quando si appiattano ne’ lor ricetti, E giaccion nelle lor caverne, stando in guato.

41 Chi apparecchia al corvo il suo pasto, Quando i suoi figli gridano a Dio, E vagano per mancamento di cibo?

1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

2 ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

4 Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

5 Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

6 Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

7 atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

8 Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

9 Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

10 cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

11 cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

12 De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

13 ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

14 Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

15 Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

16 Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

17 Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

19 Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?

20 Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

21 Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

22 Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

23 pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

24 Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

26 pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

27 pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

28 Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

29 Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

30 ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

31 Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

33 Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

34 Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

35 Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`

36 Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

37 Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

38 pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

39 Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

40 cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

41 Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?