1 E QUANDO alcuno avrà peccato, perciocchè avrà udita la voce di una dinunziazione con giuramento di alcuna cosa, onde egli sia testimonio o che l’abbia veduta, o che l’abbia altramente saputa, e non l’avrà dichiarata; egli porterà la sua iniquità.

2 Parimente, quando alcuno avrà toccata alcuna cosa immonda, carogna di fiera immonda, o carogna di animal domestico immondo, o carogna di rettile immondo; avvenga ch’egli l’abbia fatto per ignoranza, pure è immondo, e colpevole.

3 Così, quando egli avrà toccata alcuna immondizia dell’uomo, secondo ogni sua immondizia, per la quale egli è contaminato, benchè egli non l’abbia fatto saputamente, se viene a saperlo, egli è colpevole.

4 Similmente, quando alcuno avrà giurato, profferendo leggermente con le sue labbra di voler male o ben fare, secondo tutte le cose che gli uomini sogliono profferir leggermente con giuramento; ed egli non ne ha più conoscenza; se viene a saperlo, egli è colpevole in una di queste maniere.

5 Quando adunque alcuno sarà colpevole in una di queste maniere, faccia la confession del peccato ch’egli avrà commesso.

6 E adduca al Signore il sacrificio per la sua colpa, per lo peccato ch’egli avrà commesso, cioè: una femmina del minuto bestiame, o pecora, o capra, per lo peccato. E faccia il sacerdote il purgamento del peccato di esso

7 E se pur la possibilità di colui non potrà fornire una pecora, o una capra, adduca al Signore, per sacrificio per la sua colpa, in ciò che avrà peccato, due tortole, o due pippioni; l’uno per sacrificio per lo peccato, e l’altro per olocausto.

8 E portili al sacerdote; ed esso offerisca imprima quello che sarà per lo peccato, e torcendogli il collo, gli spicchi il capo appresso al collo, senza però spartirlo in due.

9 Poi sparga del sangue del sacrificio per lo peccato sopra una delle pareti dell’Altare, e spremasi il rimanente del sangue appiè dell’Altare. Esso è sacrificio per lo peccato.

10 E dell’altro facciane olocausto, secondo ch’è ordinato. E così il sacerdote farà il purgamento del peccato che colui avrà commesso, e gli sarà perdonato.

11 E se colui non può fornire pur due tortole, o due pippioni, porti per sua offerta, per ciò ch’egli avrà peccato, la decima parte d’un efa di fior di farina, per offerta per lo peccato; non mettavi sopra nè olio, nè incenso; perciocchè è un’offerta per lo peccato.

12 Porti adunque quella farina al sacerdote, e prendane il sacerdote una menata piena per la ricordanza di quella; e facciala bruciar sopra l’Altare, in su l’offerte fatte per fuoco al Signore. Ella è un’offerta per lo peccato.

13 E così il sacerdote farà il purgamento per esso del peccato che egli avrà commesso in una di quelle maniere, e gli sarà perdonato. E sia il rimanente di quella farina del sacerdote, come l’offerta di panatica

14 Il Signore parlò, oltre a ciò, a Mosè, dicendo:

15 Quando alcuno avrà misfatto, e peccato per errore, prendendo delle cose consacrate al Signore, adduca al Signore, per sacrificio per la sua colpa, un montone senza difetto, del prezzo di tanti sicli d’argento, a siclo di Santuario, che tu l’avrai tassato per la colpa.

16 E restituisca ciò in che egli avrà peccato, prendendo delle cose consacrate, e sopraggiungavi il quinto, e dialo al sacerdote; e faccia il sacerdote, con quel montone del sacrificio per la colpa, il purgamento del peccato di esso; e gli sarà perdonato.

17 In somma, quando una persona avrà peccato, e avrà fatta alcuna di tutte quelle cose che il Signore ha vietate di fare, benchè egli non l’abbia fatto saputamente, pure è colpevole; e deve portar la sua iniquità.

18 Adduca adunque al sacerdote un montone del prezzo che tu l’avrai tassato per la colpa; e faccia il sacerdote il purgamento dell’errore ch’egli avrà commesso per ignoranza; e gli sarà perdonato.

19 Ciò è colpa; egli del tutto si è renduto colpevole inverso il Signore

1 Cînd cineva, fiind pus subt jurămînt ca martor, va păcătui, nespunînd ce a văzut sau ce ştie, şi va cădea astfel subt vină,

2 sau cînd cineva, fără să ştie, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei tîrîtoare necurate, şi va băga apoi de seamă şi se va face astfel vinovat;

3 sau cînd cineva, fără să ia seama, se va atinge de vreo spurcăciune omenească, de orice spurcăciune care face pe cineva necurat, şi va băga de seamă mai tîrziu, şi se va face astfel vinovat;

4 sau cînd cineva, vorbind cu uşurinţă, jură că are să facă ceva rău sau bine, şi nebăgînd de seamă la început, bagă de seamă mai tîrziu, şi se va face astfel vinovat:

5 Cînd cineva, deci, se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-şi mărturisească păcatul.

6 Apoi să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină, pentru păcatul pe care l -a făcut, o parte femeiască din turmă, şi anume, o oaie sau o capră, ca jertfă ispăşitoare. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea păcatului lui.

7 Dacă nu va putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispăşire, iar celalt ca ardere de tot.

8 Să le aducă preotului, care va jertfi întîi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispăşire. Preotul să -i frîngă cu unghia capul dela grumaz, fără să -l despartă;

9 să stropească un perete al altarului cu sîngele jertfei de ispăşire, iar celalt sînge să -l stoarcă la picioarele altarului: aceasta este o jertfă de ispăşire.

10 Cealaltă pasăre s'o pregătească drept ardere de tot, după rînduielile aşezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l -a făcut, şi i se va ierta.

11 Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr'o efă de floarea făinii, şi anume ca dar de ispăşire; să nu pună untdelemn pe ea, şi să n'adauge nici tămîie, căci este un dar de ispăşire.

12 S'o aducă la preot, şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, şi s'o ardă pe altar, ca şi pe darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului: acesta este un dar de ispăşire.

13 Astfel va face preotul pentru omul acela ispăşirea păcatului pe care l -a făcut faţă de unul din aceste lucruri, şi i se va ierta. Cealaltă parte care va mai rămînea din darul acesta, să fie a preotului, ca şi la darul de mîncare.``

14 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

15 ,,Cînd cineva va face o nelegiuire şi va păcătui fără voie faţă de lucrurile închinate Domnului, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui un berbece fără cusur din turmă, după preţuirea ta, în sicli de argint, după siclul sfîntului locaş.

16 Să mai adaoge a cincea parte la preţul lucrului, cu care a înşelat sfîntul locaş, şi să -l încredinţeze preotului. Şi preotul să facă ispăşire pentru el cu berbecele adus ca jertfă pentru vină, şi i se va ierta.

17 Cînd va păcătui cineva făcînd, fără să ştie, împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri cari nu trebuiesc făcute, şi se va face vinovat, purtîndu-şi astfel vina,

18 să aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbece fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea greşelii pe care a făcut -o fără să ştie; şi i se va ierta.

19 Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta se făcuse vinovat faţă de Domnul.``