1 LE sentenze di Salomone. Il figliuol savio rallegra il padre; Ma il figliuolo stolto è il cordoglio di sua madre

2 I tesori d’empietà non giovano; Ma la giustizia riscuote da morte.

3 Il Signore non lascerà aver fame all’anima del giusto; Ma egli sovverte la sostanza degli empi

4 La man rimessa fa impoverire; Ma la mano de’ diligenti arricchisce

5 Chi raccoglie nella state è un figliuolo avveduto; Ma chi dorme nella ricolta è un figliuolo che fa vituperio

6 Benedizioni sono sopra il capo del giusto; Ma la violenza coprirà la bocca degli empi

7 La memoria del giusto è in benedizione; Ma il nome degli empi marcirà

8 Il savio di cuore riceve i comandamenti; Ma lo stolto di labbra andrà in precipizio

9 Chi cammina in integrità cammina in sicurtà; Ma chi perverte le sue vie sarà fiaccato

10 Chi ammicca con l’occhio reca molestia; Ma lo stolto di labbra andrà in precipizio

11 La bocca del giusto è una fonte viva; Ma la violenza coprirà la bocca degli empi

12 L’odio muove contese; Ma la carità ricopre ogni misfatto

13 La sapienza si trova nelle labbra dell’intendente; Ma il bastone è per lo dosso di chi è scemo di senno

14 I savi ripongono appo loro la scienza; Ma la bocca dello stolto è una ruina vicina

15 Le facoltà del ricco son la sua forte città; Ma la povertà de’ bisognosi è il loro spavento

16 Le opere de’ giusti sono a vita; Ma quello che l’empio produce è a peccato

17 Chi osserva l’ammaestramento è un cammino a vita; Ma chi lascia la correzione fa traviare

18 Chi copre l’odio è uomo di labbra bugiarde; E chi sbocca infamia è stolto

19 In moltitudine di parole non manca misfatto; Ma chi rattiene le sue labbra è prudente

20 La lingua del giusto è argento eletto; Ma il cuor degli empi è ben poca cosa.

21 Le labbra del giusto pascono molti; Ma gli stolti muoiono per mancamento di senno

22 La benedizione del Signore è quella che arricchisce; E la fatica non le sopraggiugne nulla

23 Il commettere scelleratezza è allo stolto come uno scherzare; Così è la sapienza all’uomo d’intendimento

24 Egli avverrà all’empio ciò ch’egli teme; Ma Iddio darà a’ giusti ciò che desiderano.

25 Come il turbo passa via di subito, così l’empio non è più; Ma il giusto è un fondamento perpetuo

26 Quale è l’aceto a’ denti, e il fumo agli occhi, Tale è il pigro a quelli che lo mandano

27 Il timor del Signore accresce i giorni; Ma gli anni degli empi saranno scorciati.

28 L’aspettar de’ giusti è letizia; Ma la speranza degli empi perirà

29 La via del Signore è una fortezza all’uomo intiero; Ma ella è spavento agli operatori d’iniquità.

30 Il giusto non sarà giammai in eterno scrollato; Ma gli empi non abiteranno la terra

31 La bocca del giusto produce sapienza; Ma la lingua perversa sarà troncata.

32 Le labbra del giusto conoscono ciò che è gradevole; Ma la bocca dell’empio non è altro che perversità

1 Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale.

2 Comorile cîştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.

3 Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi.

4 Cine lucrează cu o mînă leneşă sărăceşte, dar mîna celor harnici îmbogăţeşte.

5 Cine strînge vara, este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.

6 Pe capul celui neprihănit sînt binecuvîntări, dar gura celor răi ascunde sîlnicie.

7 Pomenirea celui neprihănit este binecuvîntată, dar numele celor răi putrezeşte. -

8 Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile, dar cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. -

9 Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strîmbe se dă singur de gol. -

10 Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare, şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. -

11 Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde sîlnicie. -

12 Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile. -

13 Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. -

14 Înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată. -

15 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; dar prăpădirea celor nenorociţi, este sărăcia lor. -

16 Cel neprihănit îşi întrebuinţează cîştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. -

17 Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite. -

18 Cine ascunde ura, are buze mincinoase, şi cine răspîndeşte bîrfelile este un nebun. -

19 Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. -

20 Limba celui neprihănit este argint ales; inima celor răi este puţin lucru. -

21 Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n'au judecată. -

22 Binecuvîntarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz. -

23 Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul, dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere. -

24 Celui rău de ce se teme aceea i se întîmplă, dar celor neprihăniţi li se împlineşte dorinţa. -

25 Cum trece vîrtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii vecinice. -

26 Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce -l trimete. -

27 Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sînt scurtaţi. -

28 Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decît bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri. -

29 Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul. -

30 Cel neprihănit nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară. -

31 Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. -

32 Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.